2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.

SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.

SÓNIC, -Ă, sonici, -e, adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau mai înaltă decît acestea. ♦ Care se referă la sunet.

SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau care depășește limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique].

SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)

SÓNIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de sunete; propriu sunetelor. Viteză ~că. /<fr. sonique

*sónic, -ă adj. (d. son. Cp. cu tonic). Fiz. De sonicitate: undă sonică: care se ocupă de sonicitate: inginer sonic. Subst. Inginer sonic (ca un istoric). Adv. Pin sonicitate: oraș încălzit sonic.

BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.

BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.

bang i [At: PAMFILE, C. 32 / V: banc / E: fo, (3) eg sonic bang] 1 Cuvânt care imită sunetul unui clopot Si: balang, dang. 2 Cuvânt care imită sunetul unei împușcături Si: bum, bam. 3 (Fiz; îs) ~ sonic Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului.

BANG s. n. zgomot violent produs de un avion care depășește viteza sonică. (< fr., engl. bang)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sónic adj. m., pl. sónici; f. sónică, pl. sónice

sónic adj. m., pl. sónici; f. sg. sónică, pl. sónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÓNIC adj. v. sonor. (Tub ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BANG SONIC zgomot puternic asemănător sunetului produs de unda de șoc generată de un avion care zboară cu viteză supersonică, având o formă de propagare aproximativ conică – conul Mach – și care provoacă la altitudini mai mici de 500m efecte dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor și unele avarii clădirilor și anumitor organe ale mijloacelor tehnice.

BUBUITURĂ SONICĂ bang sonic (v.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÓNIC, -Ă (< fr.) adj. 1. Care ține de sunet, privitor la sunete; care utilizează sau se bazează pe sunete; sonor. ♦ Referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (Despre un sistem termic sau fizic, un procedeu etc.). Care folosește în principiu proprietățile undelor sau ale oscilațiilor mecanice din corpurile lichide sau solide; referitor la aceste unde și oscilații. ◊ Mașină s. = mașină de forță sau mașină de lucru acționată (motor s.) prin vibrații sonice sau producătoare (generator s.) de vibrații sonice.

Intrare: sonic
sonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonic
  • sonicul
  • sonicu‑
  • sonică
  • sonica
plural
  • sonici
  • sonicii
  • sonice
  • sonicele
genitiv-dativ singular
  • sonic
  • sonicului
  • sonice
  • sonicei
plural
  • sonici
  • sonicilor
  • sonice
  • sonicelor
vocativ singular
plural
Intrare: bang sonic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bang sonic
  • bangul sonic
plural
genitiv-dativ singular
  • bang sonic
  • bangului sonic
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bang sonic sonic

  • 1. fizică Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: