sondor, ~oare sn, (rar) sf [At: NOM. PROF. 18 / Pl: ~i, ~oare / E: fr sondeur] Muncitor care lucrează la o sondă (3) Si: (înv) sondator, (reg) sondar.

SONDOR, sondori, s. m. Lucrător la sonde. Sondori, mineri, vor suge din adîncuri O vlagă nouă peste continent. DRAGOMIR, P. 21. Tractoare negre scurmă pămîntul și fac un noroi pînă la genunchi în care sondorii intră cu bocancii lor țintuiți cu fier. BOGZA, A. Î. 25.

SONDOR s.m. Muncitor care lucrează la o sondă (1). ♦ Marinar care sondează. [< fr. sondeur].

SONDOR s. m. 1. muncitor la o sondă (1). 2. marinar care execută sondaje (1). 3. cel care efectuează un sondaj de opinie. (< fr. sondeur)

sondor s. m. Persoană care efectuează un sondaj de opinie ◊ „Enervat, M. M. a pus punctul pe i, recunoscând [...] că atât întrebările cât și intimidările pe care sondorii le formulează, sunt absolut normale și firești într-o perioadă de campanie electorală.” R.l. 2 X 96 p. 3 (din sondaj)

SONDOR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de sondare. /<fr. sondeur

sondator sm [At: PROT.-POP. / Pl: ~i / E: sonda + -tor] (Îdt) Sondor.

*sondatór m. (d. sondez). Meșter priceput la lucrările sondelor petrolifere. Fals sondór (fr. sondeur).

sondor s. m., pl. sondori

sondor s. m., pl. sondori

sondor s. m., pl. sondori

sondor, f. sondoră

sondor, sondori s. m. homosexual activ.

SONDOR s. (înv.) sondator. (E ~ de profesie.)

SONDOR s. (înv.) sondator. (E ~ de profesie.)