somare sf [At: DDRF / Pl: ~mări / E: soma²] (Rar) 1-3 Somație (1-3).

SOMARE s.f. Acțiunea de a soma și rezultatul ei; înștiințare, avizare, avertizare; somație. [< soma].

SOMA², somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

soma⁴ vt [At: CARAGIALE, O. I, 15 / Pzi: ~mez / E: fr sommer] 1 A cere (cuiva) categoric (și sub amenințare) să facă ceva. 2 A pune cuiva în vedere, cu forme legale să (nu) facă ceva. 3 (Jur; spc) A adresa cuiva o somație (2) Si: (rar) a avertiza (2).

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

SOMA², somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

SOMA, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (amenințîndu-l) să îndeplinească ceva. [Bătrînul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu formele prescrise de lege, să facă (sau să nu facă) o anumită acțiune. Somat să-și plătească datoria.

ȘOMA, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.

SOMA vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

ȘOMA vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].

SOMA⁴ vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

ȘOMA vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)

A SOMA ~ez tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer

A ȘOMA ~ez tranz. A fi șomer. /<fr. chômer

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).

*soméz v. tr. (fr. sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un ultimat”). Poruncesc în numele legiĭ: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic eŭ, că de unde nu, ucid orĭ pedepsesc aspru: a soma un hoț să se retragă.

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

soma¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 somează; conj. prez. 1 sg. să somez, 3 să someze

șoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 șomează; conj. prez. 1 sg. să șomez, 3 să șomeze

soma² (a ~) vb., ind. prez. 3 somează

șoma (a ~) vb., ind. prez. 3 șomează

soma vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 sg. și pl. somează

șoma vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 sg. și pl. șomează

SOMARE, Michael Thomas (n. 1936), om politic din Papua Noua Guinee. Lider parlamentar al Partidului Pangu (din 1968). Prim-min. (1975-1980 și 1980-1982).

SOMARE s. invitare, invitație, somație. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

SOMARE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

SOMARE s. invitare, invitație, somație. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

somare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

SOMA vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

soma vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.