4 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMARE, somări, s. f. Acțiunea de a soma2 și rezultatul ei; avertizare, avizare, înștiințare. – V. soma2.

SOMARE, somări, s. f. Acțiunea de a soma2 și rezultatul ei; avertizare, avizare, înștiințare. – V. soma2.

somare sf [At: DDRF / Pl: ~mări / E: soma2] (Rar) 1-3 Somație (1-3).

SOMARE s.f. Acțiunea de a soma și rezultatul ei; înștiințare, avizare, avertizare; somație. [< soma].

SOMA2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

ȘOMA, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

ȘOMA, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

soma4 vt [At: CARAGIALE, O. I, 15 / Pzi: ~mez / E: fr sommer] 1 A cere (cuiva) categoric (și sub amenințare) să facă ceva. 2 A pune cuiva în vedere, cu forme legale să (nu) facă ceva. 3 (Jur; spc) A adresa cuiva o somație (2) Si: (rar) a avertiza (2).

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

SOMA2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

SOMA, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (amenințîndu-l) să îndeplinească ceva. [Bătrînul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu formele prescrise de lege, să facă (sau să nu facă) o anumită acțiune. Somat să-și plătească datoria.

ȘOMA, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.

SOMA vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

ȘOMA vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].

SOMA4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

ȘOMA vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)

A SOMA ~ez tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer

A ȘOMA ~ez tranz. A fi șomer. /<fr. chômer

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).

*soméz v. tr. (fr. sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un ultimat”). Poruncesc în numele legiĭ: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic eŭ, că de unde nu, ucid orĭ pedepsesc aspru: a soma un hoț să se retragă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

somare s. f., g.-d. art. somării; pl. somări

soma1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 somea; conj. prez. 1 sg. să somez, 3 să someze

șoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 șomea; conj. prez. 1 sg. să șomez, 3 să șomeze

soma2 (a ~) vb., ind. prez. 3 somea

șoma (a ~) vb., ind. prez. 3 șomea

soma vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 sg. și pl. somea

șoma vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 sg. și pl. șomea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOMARE s. invitare, invitație, somație. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

SOMARE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

SOMARE s. invitare, invitație, somație. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

somare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

SOMA vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

soma vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOMARE, Michael Thomas (n. 1936), om politic din Papua Noua Guinee. Lider parlamentar al Partidului Pangu (din 1968). Prim-min. (1975-1980 și 1980-1982).

Intrare: somare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somare
  • somarea
plural
  • somări
  • somările
genitiv-dativ singular
  • somări
  • somării
plural
  • somări
  • somărilor
vocativ singular
plural
Intrare: soma (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soma
  • somare
  • somat
  • somatu‑
  • somând
  • somându‑
singular plural
  • somea
  • somați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • somez
(să)
  • somez
  • somam
  • somai
  • somasem
a II-a (tu)
  • somezi
(să)
  • somezi
  • somai
  • somași
  • somaseși
a III-a (el, ea)
  • somea
(să)
  • someze
  • soma
  • somă
  • somase
plural I (noi)
  • somăm
(să)
  • somăm
  • somam
  • somarăm
  • somaserăm
  • somasem
a II-a (voi)
  • somați
(să)
  • somați
  • somați
  • somarăți
  • somaserăți
  • somaseți
a III-a (ei, ele)
  • somea
(să)
  • someze
  • somau
  • soma
  • somaseră
Intrare: șoma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoma
  • șomare
  • șomat
  • șomatu‑
  • șomând
  • șomându‑
singular plural
  • șomea
  • șomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șomez
(să)
  • șomez
  • șomam
  • șomai
  • șomasem
a II-a (tu)
  • șomezi
(să)
  • șomezi
  • șomai
  • șomași
  • șomaseși
a III-a (el, ea)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șoma
  • șomă
  • șomase
plural I (noi)
  • șomăm
(să)
  • șomăm
  • șomam
  • șomarăm
  • șomaserăm
  • șomasem
a II-a (voi)
  • șomați
(să)
  • șomați
  • șomați
  • șomarăți
  • șomaserăți
  • șomaseți
a III-a (ei, ele)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șomau
  • șoma
  • șomaseră
Intrare: șomare
șomare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomare
  • șomarea
plural
  • șomări
  • șomările
genitiv-dativ singular
  • șomări
  • șomării
plural
  • șomări
  • șomărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

somare, somărisubstantiv feminin

etimologie:

soma, somezverb

  • 1. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Bătrânul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. DLRLC
    • format_quote L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. DLRLC
    • format_quote Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. DLRLC
    • 1.1. științe juridice A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Somat să-și plătească datoria. DLRLC
etimologie:

șoma, șomezverb

  • 1. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.