solvant sm vz solvent¹

solvent², ~ă [At: DDRF / Pl: ~nți, ~e / E: ger Solvent] 1-2 smf, a (Îoc bursier) (Elev sau student) care plătește taxă pentru internat sau pentru cămin și cantină. 3-4 smf, a (Elev sau student) care nu este bursier. 5-6 a (D. debitori) Solvabil (1-2).

solvent¹, ~ă [At: CORNEA, E. I, 160/35 / V: (rar) ~vant / Pl: ~nți, ~e / E: lat solvens, -ntis, fr solvant] 1 a (Înv; d. substanțe chimice) Dizolvant (1). 2 sm (Chm) Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva alte substanțe Si: dizolvant (3).

solvență sf [At: DL / Pl: ~țe / E: ger Solvenz] 1-2 Solvabilitate (1-2).

SOLVENT², -Ă, solvenți, -te, adj. (În vechea organizare școlară, despre elevi, în opoziție cu bursier; și substantivat) (Elev) care plătea taxă de frecvență sau de internat. Am fost primit solvent în internatul liceului «Sf. Sava». GALACTION, O. I 13.

SOLVENT¹, solvenți, s. m. Substanță chimică (de obicei lichidă) care are capacitatea de a dizolva alte substanțe în masa ei; dizolvant.

SOLVENȚĂ, solvențe, s. f. Solvabilitate.

SOLVENT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].

SOLVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].

SOLVENȚĂ s.f. Solvabilitate. [< germ. Solvenz].

SOLVENT², -Ă I. adj., s. m. f. (elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent)

SOLVENT¹ s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent)

SOLVENȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz)

SOLVENT¹ ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /

SOLVENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent

solvent m. elev cu plată.

*solvént, -ă adj. și s. (lat. sólvens, -éntis, d. solvere, a plăti). Plătitor, cu plată (în opoz. cu bursier): elev solvent, un solvent.

*solvénță f., pl. e (d. solvent, ca corigență d. corigent). Loc de solvent: a plăti solvența, în acest internat îs cin-zecĭ de solvențe. – Fam. solvă (supt infl. luĭ bursă).

solvent¹ adj. m., pl. solvenți; f. solventă, pl. solvente

solvent² s. m., pl. solvenți

solvență s. f., g.-d. art. solvenței; pl. solvențe

solvent² s. m., pl. solvenți

solvent¹ adj. m., pl. solvenți; f. solventă, pl. solvente

solvență s. f., g.-d. art. solvenței; pl. solvențe

solvent adj. m., s. m., pl. solvenți; f. sg. solventă, pl. solvente

solvență s. f., g.-d. art. solvenței; pl. solvențe

SOLVENT adj. v. solvabil.

SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

SOLVENȚĂ s. v. bonitate, solvabilitate.

SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

SOLVENT adj. (FIN.) solvabil. (Debitor ~.)

solvență s. v. BONITATE. SOLVABILITATE.