SOLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie. 2. (Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din bg., sb. solnica.

solniță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) somță, șo~ / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: bg солница] 1 Vas mic în care se pune sarea (și piperul) pentru a fi servită la masă Si: (pop) sărăriță, (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar, sărărie, sărelniță, solăriță (1). 2 Conținutul solniței (1) Si: (pop) sărăriță, (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar, sărărie, sărelniță, solăriță (2). 3 (Îvr; îe) A întinge mâna într-o ~ cu cineva A fi intim cu cineva. 4 (Îvr; îae) A fi omul de încredere al cuiva. 5 (Pop) Vas (de lemn, lut etc.) în care se păstrează sarea la bucătărie Si: (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar. 6 (Arg; dep) Ceas de mână mare (și demodat). 7 (Mol; Olt) Piuliță. 8 (Reg) Vas pentru gătit. 9 (Reg) Fructieră. 10 (Pop) Cavitate de deasupra ochilor la cai. 11 (Reg) Pasăre nedefinită mai îndeaproape.

SOLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie. 2. (Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

SOLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește la masă sarea (sau piperul); conținutul vasului. La toată mișcarea i se părea c-a vărsat un pahar, ori c-a răsturnat vreo solniță. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. I-am vărsat aseară o solniță întreagă. ALECSANDRI, T. 369. ♦ (Popular) Vas (de lemn) în care se ține sarea la bucătărie. 2. Cavitatea de deasupra ochilor la cai.

SOLNIȚĂ ~e f. 1) Vas mic în care se ține și se servește sarea la masă. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<bulg., sb. solnica

solniță f. vas mic pentru sare pe masă. [Bulg. SOLNIȚŬ (din SOL, sare)].

sólniță f., pl. e (bg. solnica, d. solĭ, sare. V. solărit, slănină, slatină, rasol; sare. Cp. cu piperniță, varniță, zaharniță). Mic vas de ținut sarea (orĭ și piperu) pe masă.

somță sf vz solniță

solniță s. f., g.-d. art. solniței; pl. solnițe

solniță s. f., g.-d. art. solniței; pl. solnițe

solniță s. f., g.-d. art. solniței; pl. solnițe

SOLNIȚĂ s. v. piuliță.

SOLNIȚĂ s. (pop.) sărăriță, (reg.) ocniță, sarniță, sărărie, sărător, sărelniță, (Munt., Dobr. și prin Mold.) sărar, (prin Maram. și Bucov.) slatină, (Ban.) solăriță. (Și-a mai pus sare în mâncare din ~.)

SOLNIȚĂ s. (pop.) sărăriță, (reg.) ocniță, sarniță, sărărie, sărător, sărelniță, (Munt., Dobr. și prin Mold.) sărar, (prin Maram. și Bucov.) slatină, (Ban.) solăriță. (Și-a mai pus sare în mîncare din ~.)

solniță s. v. PIULIȚĂ.

solniță (-țe), s. f. – Vas mic cu sare. Bg., sb., slov. solnica (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 347; Conev 64).