solniță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) somță, șo~ / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: bg солница] 1 Vas mic în care se pune sarea (și piperul) pentru a fi servită la masă Si: (pop) sărăriță, (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar, sărărie, sărelniță, solăriță (1). 2 Conținutul solniței (1) Si: (pop) sărăriță, (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar, sărărie, sărelniță, solăriță (2). 3 (Îvr; îe) A întinge mâna într-o ~ cu cineva A fi intim cu cineva. 4 (Îvr; îae) A fi omul de încredere al cuiva. 5 (Pop) Vas (de lemn, lut etc.) în care se păstrează sarea la bucătărie Si: (reg) ocniță¹, piuliță, sarniță, sărar. 6 (Arg; dep) Ceas de mână mare (și demodat). 7 (Mol; Olt) Piuliță. 8 (Reg) Vas pentru gătit. 9 (Reg) Fructieră. 10 (Pop) Cavitate de deasupra ochilor la cai. 11 (Reg) Pasăre nedefinită mai îndeaproape.