soi⁵ vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi²] (Rar) 1-2 A (se) murdări.

soi⁴ [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi¹] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi¹ (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi¹ (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.

șoim sm [At: BIBLIA (1688), 137¹/7 / V: (înv) ~ium (A: nct) / Pl: ~i / E: mg sólyom] 1 (Șîc ~-călător,~-migrator) Pasăre din familia falconidelor, răpitoare, de zi, de mărime variată, ageră și puternică, cu ciocul scurt și curbat, cu capul și cu gâtul negru, cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală alburie cu numeroase dungi transversale, care se hrănește cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco peregrinus). 2 (Șîc ~-de-dumbravă, ~-dunărean, ~-sacru, ~ul-sfrânciogilor) Șoim (1) de culoare brună-cenușie, cu marginea penelor ruginie (Falco cherrug). 3 (Șîc ~-de-vară, ~ul-ciocârlanilor, ~ul-ciocârliilor, ~ul-rândunelelor) Șoim (2) care se hrănește mai ales cu rândunele Si: erete (Falco subbuteo). 4 (Șîc ~ de- iarnă, ~ pitic) Șoim (1) cu capul și gâtul cenușiu-albăstrui cu dungi negre și cu partea ventrală galben-roșcată cu pete brune Si: erete-de-iarnă (Falco columbarius aesalon). 5 (Orn; îc) ~-bâtlănos Gaie-neagră (Milvus migrans). 6 (Pop; fig; șîs ~ de munte) Bărbat curajos, viteaz Si: (pop) șoiman (11). 7 (Pop; fig; și îas) Bărbat mândru Si: (pop) șoiman (12). 8 (Pop; fig; îs) ~ de codru Haiduc (7). 9 (Pop; fig) Cal sprinten și aprig Si: (pop) șoiman (13). 10 (Mtp; art.) Vânt considerat ca forță supranaturală. 11 (Iuz) Preșcolar sau elev în clasele primare care facea parte din organizația Șoimii Patriei până în decembrie 1989.

șoium sm vz șoim

SOI⁴, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.

SOI³, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.

ȘOIM, șoimi, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, agere, puternice, care se hrănesc cu păsări (una din specii, care vînează păsări din zbor, era odinioară dresată și folosită la vînătoare (Falco). În albastrul de mătase al cerului sprijinit pe culmi, șoimii rotesc calm, cu aripile nemișcate. C. PETRESCU, S. 226. Șoimul... se vede foarte adeseori figurină nu numai în colinde și balade, ci și-n celelalte specii de cîntece poporane, ca o imagine vie de vitejie. MARIAN, O. I 117. Chema șoimii și ogarii Și pleca la vînătoare. PĂSCULESCU, L. P. 20. 2. Fig. Om viteaz, curajos, mîndru, semeț. Iar sub salce-un căpitan, Șoimul ager de Vulcan. ALECSANDRI, P. P. 135. 3. Fig. (Mai ales în poezia populară) Cal sprinten, aprig, plin de foc. Șoimul vesel necheza, Zborul iute-și repezea... Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crîm Hogea. ALECSANDRI, P. P. 113.

ȘOIM ~i m. 1) Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat, cu gheare curbate și ascuțite și cu coadă lungă în formă de furcă, care se hrănește numai cu pradă vie. 2) fig. Bărbat viteaz și semeț. 3) fig. Cal sprinten și aprig. /<ung. sólyom

șoim m. 1. pasăre răpitoare de mărimea unei găini (Falco peregrinus): șoimul e foarte îndrăzneț și repede la sbor (el servă ca imagine de vitejie și de repegiune); șoimii se dresau în evul-mediu pentru vânatul păsărilor și ajunseră astfel la preț: în tractatul lui Bogdan cu Selim din 1511 se stipulează, afară de suma de bani, 24 șoimi; 2. fig. cal viteaz: cu al meu șoim albit de spume AL. [Ung. SOLYOM].

șoím m. (ung. sólyom, șoĭm. Cp. și cu turc. [d. pers.] šahin, ngr. sainis, șoĭm). O pasăre răpitoare diurnă (falco peregrinus) foarte ageră și îndrăzneață, de mărimea unuĭ cocoș. (În evu mediŭ îl învățaŭ să prindă alte păsărĭ și să le aducă la stăpîn. Sultanu Selim I, pin tratatu de la 1511, cere luĭ Bogdan, pe lîngă 4000 de galbenĭ, și 24 de șoĭmĭ). Fig. Epitet unuĭ soldat viteaz saŭ unuĭ cal ager: șoĭmiĭ de la Războĭenĭ. V. vultur, caĭe, coroĭ, erete, ulĭ, vindireŭ.

soi¹ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, 3 sg. soiește, imperf. 1 soiam; conj. prez. 1 sg. să soiesc, 3 să soiască

șoim s. m., pl. șoimi

soi³ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 să soiască

șoim s. m., pl. șoimi

soi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 sg. și pl. soiască

șoim s. m., pl. șoimi

șoim (-mi), s. m. – Pasăre răpitoare (Falco laniarius, F. peregrinus). Mag. sóly(o)m (Cihac, II, 528; Tiktin; Gáldi, Dict., 97). Nu este probabilă der. din per. šahin, cf. șah (Lokotsch 1764). – Der. șoiman, s. m. (șoim; viteaz); șoimană, s. f. (drăgaică, duh rău); șoimăni, vb. (a ciomăgi, a bate); șoimar, s. m. (crescător de șoimi, vînător cu ajutorul șoimilor); șoimesc, adj. (de șoim); șoimește, adv. (ca un șoim; rapid); șoimoaică (var. șoimoaie), s. f. (femela șoimului).

ȘOIM însoțitor de bord cu sarcini speciale privind asigurarea securității zborului în caz de piraterie.

PIATRA ȘOIMULUI, com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. râului Bistrița; 8.601 loc. (2003). Centru de ceramică populară (Poieni). Până la 1 ian. 1965, satul și com. P.Ș. s-au numit Calu. Biserica de lemn Sf. Ioan Teologul (1791-1792), în satul P.Ș.

ȘOIM subst. 1. – (17 B II 289). 2. Șoima b. (Ard II 139). 3. Șoim/ul, Stanciu 146T (Ț-Rom 266); – cel Bătrîn (17 A II 238);. -ești, -eni ss. 4. Șoimar, Stănilă (Glos) < n. agentis; -i s; -ești s. (Dm).

ȘOIM DE VARĂ s. v. erete.

ȘOIMUL CIOCÂRLIILOR s. v. erete.

ȘOIMUL RÂNDUNELELOR s. v. erete.

șoim de vară s. v. ERETE.

șoimul ciocîrliilor s. v. ERETE.

șoimul rîndunelelor s. v. ERETE.