2 intrări

13 definiții

SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. – V. sofistica.

SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. – V. sofistica.

sofisticáre s. f., g.-d. art. sofisticắrii; pl. sofisticắri

sofisticáre s. f., g.-d. art. sofisticării; pl. sofisticări

SOFISTICÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei. [< sofistica].

SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.

SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.

sofisticá (a ~) vb., ind. prez. 3 sofisticheáză

sofisticá vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. și pl. sofisticheáză

SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].

SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)

A SOFISTICÁ ~chéz tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer

*sofistichéz, a - v. tr. (d. sofistic; fr. sophistiquer). Falsific pin sofizme.

Intrare: sofistica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sofistica sofisticare sofisticat sofisticând singular plural
sofistichea sofisticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sofistichez (să) sofistichez sofisticam sofisticai sofisticasem
a II-a (tu) sofistichezi (să) sofistichezi sofisticai sofisticași sofisticaseși
a III-a (el, ea) sofistichea (să) sofisticheze sofistica sofistică sofisticase
plural I (noi) sofisticăm (să) sofisticăm sofisticam sofisticarăm sofisticaserăm, sofisticasem*
a II-a (voi) sofisticați (să) sofisticați sofisticați sofisticarăți sofisticaserăți, sofisticaseți*
a III-a (ei, ele) sofistichea (să) sofisticheze sofisticau sofistica sofisticaseră
Intrare: sofisticare
sofisticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sofisticare sofisticarea
plural sofisticări sofisticările
genitiv-dativ singular sofisticări sofisticării
plural sofisticări sofisticărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)