13 definiții pentru sofistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOFÍSTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

sofistic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 116 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σοφιστικός, lat sophisticus, fr sophistique] 1 a (D. raționamente, teorii etc.) Care aparține unui sofism Si: (înv) sofisticesc (1), (îvr) sofismatesc (1). 2 a (D. raționamente, teorii etc.) Care se referă la sofism Si: (înv) sofisticesc (2), (îvr) sofismatesc (2). 3 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este întemeiat pe sofisme Si: (înv) sofisticesc (3), (îvr) sofismatesc (3). 4 a (D. raționamente, teorii etc.) Care conține sofisme Si: (înv) sofisticesc (4), (îvr) sofismatesc (4). 5 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este caracteristic sofiștilor Si: (înv) sofisticesc (5), (îvr) sofismatesc (5). 6-7 a, av (Pex; d. afirmații, argumente etc.) (În mod) fals. 8 sf Arta și orientarea filozofică a sofiștilor (1). 9 sf (Pex) Denaturare intenționată a unui raționament, a unui silogism, a unei afirmații, a unei demonstrații etc., făcută cu scopul de a înșela.

SOFÍSTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

SOFÍSTIC, -Ă, sofistici, -e, adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; fals, eronat.

SOFÍSTIC, -Ă adj. (Despre judecăți) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].

SOFÍSTIC, -Ă I. adj. (despre judecăți) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta și orientarea filozofică a sofiștilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)

SOFÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique

sofistic a. 1. de natura sofismului: raționament sofistic; 2. care face uz de sofisme: scriitor sofistic.

sofístic, -ă adj. (vgr. sophistikós). Dc natura sofizmeĭ: raționament sofistic. Care face uz de sofizme: scriitor sofistic. Sf. Mișcare de gîndire care, în vechile orașe greceștĭ, maĭ ales la Atena, era reprezentată de sofiști. Adv. În mod sofistic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sofístic adj. m., pl. sofístici; f. sofístică, pl. sofístice

sofístic adj. m., pl. sofístici; f. sg. sofístică, pl. sofístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOFÍSTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)

SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)

Intrare: sofistic
sofistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofistic
  • sofisticul
  • sofisticu‑
  • sofistică
  • sofistica
plural
  • sofistici
  • sofisticii
  • sofistice
  • sofisticele
genitiv-dativ singular
  • sofistic
  • sofisticului
  • sofistice
  • sofisticei
plural
  • sofistici
  • sofisticilor
  • sofistice
  • sofisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sofistic

etimologie: