3 intrări

17 definiții

SOFÁ, sofale, s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa.

SOFÁ, sofale, s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa.

SOFÁ, sofale, s. f. Mobilă asemănătoare cu un divan, cu un căpătîi mai ridicat, îmbrăcată în stofă. V. canapea. Eminescu și-a glorificat în repetate rînduri sofaua roșie, masa de brad, cum a cîntat codrul sau teii de la Ipotești. CĂLINESCU, E. 152. Raiul nostru se compunea din cinci-șase camere, bogat mobilate, pline de sofale, de covoare țesute în casă, de oglinzi și de fel de fel de odoare. GALACTION, O. I 328. Pe sofaua din colț, locul de onoare în casă, ședea Elvira. REBREANU, I. 96. – Variantă: sófă (EMINESCU, O. I 42) s. f.

sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále, art. sofálele

sofá (-ále), s. f. – Divan. – Mr. sufae. Tc. (arab.) sofa (Șeineanu, II, 324; Ronzevalle 112), cf. ngr. σοφᾶς, alb. sofa, bg., sb., it., fr. sofa.

SOFÁ ~le f. Canapea îngustă având, de obicei, un capăt mai ridicat. [Art. sofaua; G.-D. sofalei] /<turc., fr. sofa

sofà f. divan de odihnă: de pe sofa se scula, pe ochi bine se spăla POP. [Turc. SOFÁ].

sofá f. (turc. sofa, d. ar. soffet, canapea fixă; ngr. sofas, alb. bg. sîrb. sofa; it fr. sofa). Canapea lată. V. divan.

ȘOFÁ, șofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din șofer (derivat regresiv).

ȘOFÁ, șofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din șofer (derivat regresiv).

SÓFĂ s. f. v. sofa.

SÓFĂ s. f. v. sofa.

șofá (a ~) vb., ind. prez. 3 șofeáză

ȘOFÁ vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.)

ȘOFÁ vb. I. tr. A conduce un automobil. [< fr. chauffer].

ȘOFÁ vb. tr. a conduce un automobil. (< șofer)

A ȘOFÁ ~éz intranz. A conduce un automobil. ~ cu multă siguranță. /Din sofer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále

șofá vb., ind. prez. 1 sg. șoféz, 3 sg. și pl. șofeáză

ȘOFA vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.)

Intrare: sofa
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofa
  • sofaua
plural
  • sofale
  • sofalele
genitiv-dativ singular
  • sofale
  • sofalei
plural
  • sofale
  • sofalelor
vocativ singular
plural
Intrare: sofă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • sofa
plural
  • sofe
  • sofele
genitiv-dativ singular
  • sofe
  • sofei
plural
  • sofe
  • sofelor
vocativ singular
plural
Intrare: șofa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șofa
  • șofare
  • șofat
  • șofatu‑
  • șofând
  • șofându‑
singular plural
  • șofea
  • șofați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șofez
(să)
  • șofez
  • șofam
  • șofai
  • șofasem
a II-a (tu)
  • șofezi
(să)
  • șofezi
  • șofai
  • șofași
  • șofaseși
a III-a (el, ea)
  • șofea
(să)
  • șofeze
  • șofa
  • șofă
  • șofase
plural I (noi)
  • șofăm
(să)
  • șofăm
  • șofam
  • șofarăm
  • șofaserăm
  • șofasem
a II-a (voi)
  • șofați
(să)
  • șofați
  • șofați
  • șofarăți
  • șofaserăți
  • șofaseți
a III-a (ei, ele)
  • șofea
(să)
  • șofeze
  • șofau
  • șofa
  • șofaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șofa

  • 1. A conduce un automobil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: conduce

etimologie: