SODOMIT, -Ă, sodomiți, -te, s. m. și f. Persoană care practică sodomia; (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.

sodomit¹ sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți / E: ngr sodomithj, fr sodomite] (Înv) Sodomist.

sodomit², ~ă a, smf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) sudum~ / Pl: ~iți, ~e / E: sodomi] 1 a (Înv) Prăpădit. 2 a (Mol; d. ziduri, construcții) Prăbușit. 3 sm (Olt) Persoană lipsită de putere.

SODOMIT, -Ă, sodomiți, -te, s. m. și f. Persoană care practică sodomia, (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.

SODOMIT, -Ă s.m. și f. Sodomist. [< it. sodomita].

SODOMIT, -Ă s. m. f. cel ce practică sodomia. (< fr. sodomite)

SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.

sodomesc, ~ească a [At: COD. VOR.² 86^r/14 / Pl: ~ești / E: np Sodoma + -esc] (Îvr) 1 Care aparține Sodomei. 2 De Sodoma.

sodomi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~mni, sud~, suduma, sudumi / Pzi: ~mesc, sodom / E: sodom] 1-2 vtr (Îvp) A (se) prăpădi. 3 vr (Pop) A se sinucide. 4 vr (Reg; îf sudumi) A se îmbolnăvi de hernie Si: (pop) a se vătăma, (reg) a se boșorogi (2). 5 vt (Mun) A chinui (1). 6 vt (Mun) A blestema (3). 7-8 vtr (Pop; d. clădiri, ziduri, d. pământ) A (se) prăbuși. 9 vr (D. pământ) A se surpa. 10 vt (Mol) A mânca cu multă lăcomie. 11 vt (Ban) A murdări.

sodomni v vz sodomi

sudomi v vz sodomi

suduma v vz sodomi

sudumi v vz sodomi

sudumit a vz sodomit² corectat(ă)

SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.

SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. A face prăpăd, a nimici, a pustii. ♦ Refl. A se prăpădi, a pieri; a se sinucide. Să mă sodomesc e păcat de moarte, trebuie să trăiesc și necăjită, cum am trăit în bine. RETEGANUL, P. V 26.

sodomì v. Mold. a mânca lacom ca un flămânzit. [Sensul primitiv e conservat de verbele dialectale. (Gorju) a se sodomi, a arde; (Oltenia) a suduma, a dărâma].

sudumà v. V. sodomì.

sodomésc v. tr. (d. sodom; rus. sodomitĭ, a face gălăgie. Olt. Trans. Maram. Mold. Nimicesc, prăpădesc, distrug. V. refl. Mă surp, mă năruĭesc: pămîntu s’a sodomit. Fig. Mă sinucid. Mâ prăpădesc grozav: vitele nu se maĭ priboleaŭ (cu toate rugăciunile), ci se sodomeau de îngroziseră pe maĭ mariĭ mînăstiriĭ (Șez. 30, 196 și 201). – În Munt. vest și sudumesc (rev. I. Crg. 9,26).

sodomit s. m., pl. sodomiți

sodomi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomesc, 3 sg. sodomește, imperf. 1 sodomeam; conj. prez. 1 sg. să sodomesc, 3 să sodomească

sodomi (a ~) (înv., pop., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomesc, imperf. 3 sg. sodomea; conj. prez. 3 să sodomească

sodomi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomesc, imperf. 3 sg. sodomea; conj. prez. 3 sg. și pl. sodomească

SODOMI vb. v. dărăpăna, dărâma, distruge, nărui, nimici, omorî, potopi, prăbuși, prăpădi, prăvăli, risipi, scufunda, sfărâma, sinucide, surpa, zdrobi, zvânta.

sodomi vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. DISTRUGE. NĂRUI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂBUȘI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RISIPI. SCUFUNDA. SFĂRÎMA. SINUCIDE. SURPA. ZDROBI. ZVÎNTA.

sodomit², sodomită, adj., s.m. 1. (înv.) prăpădit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau construcții) prăbușit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoană lipsită de putere, foarte slăbită.

sodomít, -ă, sodomiți, -te, (sodomnit), adj. (înv.) Omorât, nimicit. – Din sodomni.

sodomí, sodomesc, (sodomni), v.t.r. (înv.) 1. (t.) A (se) omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar, 1980: 13). ■ În blestem: „Sodomni-te-ar Dumnedzău” (Papahagi, 1925). 2. (r.) A se stinge, a dispărea, a pieri: „După aceea, i s-au sodomnit toate averile, că erau ale diavolului” (Bilțiu, 1999: 130). – Din sodom „nenorocire” (Scriban, DEX, MDA); cf. Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus, potrivit legendei biblice, din voință divină.

sodomi, sodomesc, (sodomni), vb. tranz. – (înv.) 1. A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar, 1980: 13); „Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni” (Ștețco, 1990: 213). 2. În blestem: „Sodomni-te-ar Dumnedzău” (Papahagi, 1925; Săcel). – Din sodom „nenorocire” (< sl. Sodomǔ) (Scriban, DEX, MDA); cf. Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus, potrivit legendei biblice, din voință divină.

sodomni, sodomnesc, vb. tranz. – (înv.) A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar 1980: 13); „Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni” (Ștețco 1990: 213). – Din Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus din voință divină.