5 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCRÍ, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam. și reg.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.

socri [At: M. I. CARAGIALE, C. 73 / Pzi: ~resc / E: soacră] 1 vt (Fam) A stărui cu insistență supărătoare. 2 vt (Fam; pex) A cicăli (2). 3 vt (Fam) A mustra1. 4 vi (Mun) A deveni soacră sau socru (la nuntă). 5 vi (Mun; pex) A face nuntă.

SOCRÍ, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.

SOCRÍ, socresc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A stărui cu insistență supărătoare pe lîngă cineva, a bate la cap, a cicăli pe cineva.

SÓCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Lat. socrus (= socer).

socru1 sm [At: PO 185/11 / V: (reg) țo~ / Pl: ~ri / E: ml socrus] 1 Tatăl unuia dintre cei doi soți, considerat în raport cu celălalt soț Si: tată socru. 2 (Pop; îs) Drac ~ Se spune despre ceva neobișnuit. 3 (Îs) ~ mic Tatăl miresei. 4 (Îs) ~ mare Tatăl mirelui. 5 (Reg; îe) A se pune ~ A-și căsători fiul sau fiica, devenind socru1 (1). 6 (Lpl) Părinții unuia dintre cei doi soți, considerați în raport cu celălalt soț. 7 (Lpl; îs) Hora ~rilor Hora mare, în timpul căreia se împart darurile la nuntă. 8 (Reg; lpl) Invitați la nuntă, din partea miresei.

SÓCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Din lat. socrus (= socer).

SÓCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Într-o zi, intră în curtea lui Stoicea, pe un cal în spume, un vătășel, din partea lui socru-său. GALACTION, O. I 52. Ipate se trezește într-o zi cu socru-său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva. ALECSANDRI, T. I 101. (Familiar și popular, la gen.-dat. neart., urmat de un adj. pos.) Ipate... zice socru-său: tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. ◊ (Popular) Socru-mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381. Socru-mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. (La pl.) Părinții unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. CREANGĂ, P. 86.

SÓCRU ~i m. Tată al unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * ~-mare tatăl mirelui. ~-mic tatăl miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

socru m. tatăl soției ori al bărbatului. [Lat. vulg. SOCRUM].

1) sócru m. (vlat. sŏcrus, sŏcri, cl. sŏcer, sŏceri, scr. çvaçuras, vgr. ’ekyrós, got. svaihra, germ. schwaher, vsl. svekrŭ; sard. sogru, pv. cat. sogre, vfr. suere, sp. suegro, pg. sogro. V. cuscru). Tatăl soțuluĭ orĭ sotiiĭ, față de ginere saŭ de noră. Socru mare, tata mireluĭ. – Fem. soacră. V. soacră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

socrí (a ~) (fam., reg.) (so-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socrésc, imperf. 3 sg. socreá; conj. prez. 3 să socreáscă

socrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socrésc, imperf. 3 sg. socreá; conj. prez. 3 sg. și pl. socreáscă

sócru (so-cru) s. m., art. sócrul; pl. sócri, art. sócrii

sócru-máre (so-cru-) s. m., art. sócrul-máre; pl. sócri-mári, art. sócrii-mári

!tátă-sócru (fam.) (-so-cru) s. m., art. táta-sócrul, g.-d. art. lui táta-sócrul

sócru-mic s. m., pl. sócri-mici

táta-sócrul s. m. art., g.-d. art. lui táta-sócrul

táta-sócrul s. m. art., g.-d. art. lui táta-sócrul

sócru s. m. (sil. -cru), art. sócrul; pl. socri, art. sócrii

arată toate definițiile

Intrare: socri
  • silabație: so-cri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • socri
  • socrire
  • socrit
  • socritu‑
  • socrind
  • socrindu‑
singular plural
  • socrește
  • socriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • socresc
(să)
  • socresc
  • socream
  • socrii
  • socrisem
a II-a (tu)
  • socrești
(să)
  • socrești
  • socreai
  • socriși
  • socriseși
a III-a (el, ea)
  • socrește
(să)
  • socrească
  • socrea
  • socri
  • socrise
plural I (noi)
  • socrim
(să)
  • socrim
  • socream
  • socrirăm
  • socriserăm
  • socrisem
a II-a (voi)
  • socriți
(să)
  • socriți
  • socreați
  • socrirăți
  • socriserăți
  • socriseți
a III-a (ei, ele)
  • socresc
(să)
  • socrească
  • socreau
  • socri
  • socriseră
Intrare: socru
  • silabație: so-cru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru
  • socrul
  • socru‑
plural
  • socri
  • socrii
genitiv-dativ singular
  • socru
  • socrului
plural
  • socri
  • socrilor
vocativ singular
  • socrule
plural
  • socrilor
Intrare: socru-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mare
  • socrul-mare
plural
  • socri-mari
  • socrii-mari
genitiv-dativ singular
  • socru-mare
  • socrului-mare
plural
  • socri-mari
  • socrilor-mari
vocativ singular
  • socrule-mare
plural
  • socrilor-mari
Intrare: socru-mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mic
  • socrul-mic
plural
  • socri-mici
  • socrii-mici
genitiv-dativ singular
  • socru-mic
  • socrului-mic
plural
  • socri-mici
  • socrilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: tată-socru
  • silabație: -so-cru info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-socru
  • tata-socrul
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

socri

  • 1. familiar regional A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cicăli

etimologie:

  • socru
    surse: DEX '98 DEX '09

socru

  • 1. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Într-o zi, intră în curtea lui Stoicea, pe un cal în spume, un vătășel, din partea lui socru-său. GALACTION, O. I 52.
      surse: DLRLC
    • Ipate se trezește într-o zi cu socru-său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169.
      surse: DLRLC
    • De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva. ALECSANDRI, T. I 101.
      surse: DLRLC
    • Ipate... zice socru-său: tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. CREANGĂ, P. 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

socru-mare

  • 1. Tatăl mirelui.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Părinții mirelui.
      exemple
      • Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

socru-mic

  • 1. Tatăl miresei.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: