8 definiții pentru socotitoare

Explicative DEX

SOCOTITOR, -OARE, socotitori, -oare, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană care face socoteli, calcule; contabil. – Socoti + suf. -tor.

socotitor, ~oare [At: COD. VOR.2 75v/12 / Pl: ~i, ~oare / E: socoti + -tor] 1 a (Rar) Prețuitor. 2-3 a, smf (Rar) Apreciator (1-2). 4-5 a, smf (Înv) Îngrijitor. 6-7 a, smf (Înv; pex) Ocrotitor. 8 sm, (rar) sf (Îvp) Persoană care face socoteli (4). 9 sm, (rar) sf (Îvp) Persoană care se ocupă cu calcularea evidențelor contabile Si: contabil (13). 10 sm (Mat; îvr) Numărător. 11 a (Îrg; d. oameni) Socotit2 (6). 12 sm (Înv) Dregător însărcinat cu probleme financiare. 13 sm (Îvr) Meșter iscusit. 14 a (Îvr) Fățarnic (4).

SOCOTITOR, -OARE, socotitori, -oare, s. m. și f. Calculator; (ieșit din uz) contabil (într-o Cooperativă Agricolă de Producție). – Socoti + suf. -tor.

SOCOTITOR, -OARE, socotitori,-oare, s. m. și f. Calculator, contabil (în gospodăriile agricole colective și de stat). Consiliul de conducere numește dintre membrii gospodăriei colective sau angajează din afara gospodăriei un contabil sau socotitor, care este confirmat de adunarea generală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672.

SOCOTITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Lucrător specializat în efectuarea unor socoteli, calcule (mai ales economice sau financiare). /a socoti + suf. ~tor

Ortografice DOOM

socotitoare s. f., g.-d. art. socotitoarei; pl. socotitoare

socotitoare s. f., g.-d. art. socotitoarei; pl. socotitoare

socotitoare s. f., g.-d. art. socotitoarei; pl. socotitoare

Intrare: socotitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socotitoare
  • socotitoarea
plural
  • socotitoare
  • socotitoarele
genitiv-dativ singular
  • socotitoare
  • socotitoarei
plural
  • socotitoare
  • socotitoarelor
vocativ singular
  • socotitoare
  • socotitoareo
plural
  • socotitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socotitor, socotitorisubstantiv masculin
socotitoare, socotitoaresubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Persoană care face socoteli, calcule. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Consiliul de conducere numește dintre membrii gospodăriei colective sau angajează din afara gospodăriei un contabil sau socotitor, care este confirmat de adunarea generală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. DLRLC
etimologie:
  • Socoti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.