opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.

SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.

sociativ, ~ă a [At: DL / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr sociatif] (Grm; d. complementele circumstanțiale) Care determină un verb, arătând ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni.

SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Gram.; despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139.

SOCIATIV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia].

SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif)

SOCIATIV ~ă (~i, ~e) (despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. /<fr. sociatif

Ortografice DOOM

sociativ1 (desp. -ci-a-) adj. m., pl. sociativi; f. sociativă, pl. sociative

+sociativ2 (desp. -ci-a-) s. n., pl. sociative

sociativ (-ci-a-) adj. m., pl. sociativi; f. sociativă, pl. sociative

sociativ adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociativi; f. sg. sociativă, pl. sociative

Jargon

SOCIATIV, -Ă adj. (< fr. sociatif, cf. lat. sociare „a asocia”): în sintagmele circumstanțial sociativ și circumstanțială sociativă (v.).

Intrare: sociativ (adj.)
sociativ1 (adj.) adjectiv
  • silabație: so-ci-a-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sociativ
  • sociativul
  • sociativu‑
  • sociativă
  • sociativa
plural
  • sociativi
  • sociativii
  • sociative
  • sociativele
genitiv-dativ singular
  • sociativ
  • sociativului
  • sociative
  • sociativei
plural
  • sociativi
  • sociativilor
  • sociative
  • sociativelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sociativ (s.n.)
sociativ2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: so-ci-a-tiv info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sociativ
  • sociativul
  • sociativu‑
plural
  • sociative
  • sociativele
genitiv-dativ singular
  • sociativ
  • sociativului
plural
  • sociative
  • sociativelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sociativ, sociativăadjectiv

  • 1. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139. DLRLC
    • 1.1. Propoziție sociativă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.