SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Gram.; despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139.