2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCIALIZÁRE, socializări, s. f. 1. Faptul de a (se) socializa. 2. Proces de integrare socială a unui individ într-o colectivitate. [Pr.: -ci-a-] – V. socializa.

SOCIALIZÁRE, socializări, s. f. 1. Faptul de a (se) socializa. 2. Proces de integrare socială a unui individ într-o colectivitate. [Pr.: -ci-a-] – V. socializa.

SOCIALIZÁRE, socializări, s. f. Faptul de a (se) socializa. 1. (În condițiile construirii socialismului) Trecere în proprietatea socialistă a mijloacelor de producție aflate în proprietatea privată a capitaliștilor. 2. Proces spontan prin care, în urma dezvoltării forțelor de producție, în special a marii industrii mecanizate și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția dobîndesc un caracter social. În stadiul său imperialist, capitalismul duce de-a dreptul la socializarea integrală a producției. LENIN, O. XXII 201.

SOCIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) socializa. 1. Trecerea mijloacelor de producție în proprietate socialistă. 2. Proces obiectiv prin care, datorită dezvoltării forțelor de producție, în special a marii industrii mecanizate, și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția capătă un caracter social. [< socializa].

SOCIALIZÁRE s. f. 1. faptul de a (se) socializa. 2. trecere a mijloacelor de producție și a altor bunuri din proprietatea privată în proprietate socialistă. 3. proces prin care, datorită dezvoltării forțelor de producție și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția capătă un caracter social. ◊ proces de devenire a unei individualități umane ca ființă socială. (< socializa)

SOCIALIZÁ, socializez, vb. I. 1. Tranz. A trece în proprietatea statului. 2. Refl. A dobândi caracter social. 3. Tranz. și refl. A (se) integra într-un grup social. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialiser.

SOCIALIZÁ, socializez, vb. I. Tranz. 1. A trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producție sau alte bunuri aflate în proprietate privată. 2. Refl. (Despre muncă, producție) A dobândi un caracter social datorită dezvoltării forțelor de producție. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialiser.

SOCIALIZÁ, socializez, vb. I. 1. Tranz. A trece în proprietatea întregului popor mijloacele de producție aflate în proprietatea privată a capitaliștilor. 2. Refl. (Despre muncă, producție) A dobîndi un caracter social, datorită dezvoltării forțelor de producție.

SOCIALIZÁ vb. I. 1. tr. A trece, a transforma proprietatea privată asupra mijloacelor de producție în proprietate socialistă. 2. refl. (Despre muncă, producție) A dobândi un caracter social, datorită dezvoltării forțelor de producție. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. socialiser].

SOCIALIZÁ vb. I. tr. a trece în proprietate socialistă mijloace de producție și alte bunuri. II. refl. (despre muncă, producție) a dobândi caracter social prin socializare (2). (< fr. socialiser)

A SOCIALIZÁ ~éz tranz. (mijloacele principale de producție) A trece din proprietate privată în proprietate comună. /<fr. socialiser

*socializèz v. tr. (d. social; fr. socialiser). Fac social. Pun supt regimu asociatiuniĭ: a socializa proprietatea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

socializáre (-ci-a-) s. f., g.-d. art. socializắrii; pl. socializắri

socializáre s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. socializării; pl. socializări

socializá (a ~) (-ci-a-) vb., ind. prez. 3 socializeáză

socializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. socializéz, 3 sg. și pl. socializeáză

Intrare: socializare
socializare substantiv feminin
  • silabație: -ci-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socializare
  • socializarea
plural
  • socializări
  • socializările
genitiv-dativ singular
  • socializări
  • socializării
plural
  • socializări
  • socializărilor
vocativ singular
plural
Intrare: socializa
  • silabație: -ci-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • socializa
  • socializare
  • socializat
  • socializatu‑
  • socializând
  • socializându‑
singular plural
  • socializea
  • socializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • socializez
(să)
  • socializez
  • socializam
  • socializai
  • socializasem
a II-a (tu)
  • socializezi
(să)
  • socializezi
  • socializai
  • socializași
  • socializaseși
a III-a (el, ea)
  • socializea
(să)
  • socializeze
  • socializa
  • socializă
  • socializase
plural I (noi)
  • socializăm
(să)
  • socializăm
  • socializam
  • socializarăm
  • socializaserăm
  • socializasem
a II-a (voi)
  • socializați
(să)
  • socializați
  • socializați
  • socializarăți
  • socializaserăți
  • socializaseți
a III-a (ei, ele)
  • socializea
(să)
  • socializeze
  • socializau
  • socializa
  • socializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)