2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

soborât, ~ă [At: ALRM I/I h 194 / Pl: ~âți, ~e / E: soborî2] 1-2 smf, a (Ban; Olt) (Om) care suferă de hernie. 3 a (Ban; d. animale) Castrat2 (1).

soborî1 vi [At: DDRF / Pzi: ? / E: sobor2] (Mol) A se strânge pentru a se sfătui, pentru a lua o hotărâre etc.

soborî2 vr [At: LEXIC REG. II, 37 / Pzi: sobor / E: ns cf scoborî] (Ban) A se îmbolnăvi de hernie.

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Învechit, rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. Haideți azi să soborîm Biserica s-o croim. MARIAN, S. 236.

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. – Din sobor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOBORÂT adj. v. castrat, jugănit, scopit, sterilizat.

SOBORÎ vb. v. aduna, întruni, reuni, strânge.

soborî vb. v. ADUNA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÎNGE.

soborît adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

soborât, -ă, adj. (reg.) 1. (om) care suferă de hernie; surupat. 2. (despre animale) castrat, scopit.

soborî2, sóbor, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de hernie; a se surupa.

Intrare: soborât
soborât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soborât
  • soborâtul
  • soborâtu‑
  • soborâ
  • soborâta
plural
  • soborâți
  • soborâții
  • soborâte
  • soborâtele
genitiv-dativ singular
  • soborât
  • soborâtului
  • soborâte
  • soborâtei
plural
  • soborâți
  • soborâților
  • soborâte
  • soborâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: soborî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soborî
  • soborâre
  • soborât
  • soborâtu‑
  • soborând
  • soborându‑
singular plural
  • soborăște
  • soboraște
  • soborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soborăsc
(să)
  • soborăsc
  • soboram
  • soborâi
  • soborâsem
a II-a (tu)
  • soborăști
(să)
  • soborăști
  • soborai
  • soborâși
  • soborâseși
a III-a (el, ea)
  • soborăște
  • soboraște
(să)
  • soborască
  • sobora
  • soborî
  • soborâse
plural I (noi)
  • soborâm
(să)
  • soborâm
  • soboram
  • soborârăm
  • soborâserăm
  • soborâsem
a II-a (voi)
  • soborâți
(să)
  • soborâți
  • soborați
  • soborârăți
  • soborâserăți
  • soborâseți
a III-a (ei, ele)
  • soborăsc
(să)
  • soborască
  • soborau
  • soborâ
  • soborâseră
verb (V348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soborî
  • soborâre
  • soborât
  • soborâtu‑
  • soborând
  • soborându‑
singular plural
  • soboa
  • soborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sobor
(să)
  • sobor
  • soboram
  • soborâi
  • soborâsem
a II-a (tu)
  • sobori
(să)
  • sobori
  • soborai
  • soborâși
  • soborâseși
a III-a (el, ea)
  • soboa
(să)
  • soboare
  • sobora
  • soborî
  • soborâse
plural I (noi)
  • soborâm
(să)
  • soborâm
  • soboram
  • soborârăm
  • soborâserăm
  • soborâsem
a II-a (voi)
  • soborâți
(să)
  • soborâți
  • soborați
  • soborârăți
  • soborâserăți
  • soborâseți
a III-a (ei, ele)
  • soboa
(să)
  • soboare
  • soborau
  • soborâ
  • soborâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soborî

etimologie:

  • sobor
    surse: DLRM