10 definiții pentru snamenie
Explicative DEX
SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”.
SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SNAMENIE, snamenii, s. f. (Regional) Pocitanie, sluțenie. A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZNAMENIE s. f. v. snamenie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZNAMENIE s. f. v. snamenie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
șnamenie sf vz snamenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
znamenie s.f. 1 (reg.) Om (mai ales copil) slab și pocit; pocitanie. ♦ Arătare, monstru. 2 (înv.) Faptă însemnată, ieșită din comun; minune. • pl. -ii. g.-d. -iei. și snamenie, snamină s.f. /<slav. знаменнѥ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Ortografice DOOM
snamenie (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. snamenia (desp. -ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
snamenie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snamenia (-ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
snamenie s. f. (sil. -ni-e), art. snamenia (sil. -ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
znămenie s. f. v. snamenie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ni-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
snamenie, snameniisubstantiv feminin
-
- A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74. DLRLC
-
etimologie:
- znamenje „semn”. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.