10 definiții pentru snagă znagă znahă smagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SNÁGĂ s. f. (Regional) 1. Putere, vlagă. Cioclovinele sînt puține... – Puține, dar grase... – Dacă sug snaga noastră. STANCU, D. 135. Mama lui Mitru-i bătrînă, Fără snagă. MAT. FOLK. 1048. Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga (puterea) i-o luară. ȘEZ. IV 154. 2. Fire, nărav, patimă.

SNÁGĂ s. f. (Reg.) 1. Putere, vlagă. 2. Fire, nărav. – Sb. snaga.

snágă și (ob.) znágă f. fără pl. (sîrb. snaga, vigoare, trup; bg. snaga, statură). Vest. Vigoare, vlagă (CL. 1910, 6. 936, și rev. I. Crg. 9, 186). – La Viciŭ znagă, nărav, obiceĭ; dobîndă, cîștig. În Ban. smagă, vigoare. Și znahă (Trans.) obiceĭ, pasiune. V. zăreață.

znágă, și znahă, V. snagă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SNÁGĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, nărav, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.

sna s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. NĂRAV. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SNÁGĂ s. f. (Banat, Olt.) Putere, forță. (din sb., bg. snaga)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

snágă s.f. sg. (reg.) 1. putere, vigoare. 2. stare materială bună; dobândă, câștig. 3. nărav, obicei prost. 4. poftă, dorință. 5. nădejde.

snágă, snăgi, s.f. – (reg.) Nărav, obicei prost. – Din bg., srb. snaga (Scriban, DLRM, DER; MDA).

Intrare: snagă
snagă (g.-d. art. snagăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sna
  • snaga
plural
genitiv-dativ singular
  • snagăi
plural
vocativ singular
plural
snagă (g.-d. art. snăgii) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sna
  • snaga
plural
genitiv-dativ singular
  • snăgi
  • snăgii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zna
  • znaga
plural
genitiv-dativ singular
  • znagăi
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zna
  • znaha
plural
genitiv-dativ singular
  • znahăi
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sma
  • smaga
plural
genitiv-dativ singular
  • smagăi
plural
vocativ singular
plural

snagă znagă znahă smagă

etimologie: