17 definiții pentru smucitură smuncitură zmuncitură zmucitură zmâncitură zmâcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

smucitu sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (pop) ~unc~, zm~, zmunc~, (înv) zmăc~, (reg) smâc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~ri / E: smuci + -tură] 1 Smucire (2). 2 (Rar) Sacadă (1).

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. (Și în forma smuncitură) Faptul de a smuci; mișcare bruscă. După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13. Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37. Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29. – Variantă: smuncitúră s. f.

SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

zmîncitu s.f. v. smucitură.

zmucitúră (vest) și zmuncitúră (est) f., pl. ĭ. Rezultatu zmuncituriĭ; zmunciturile hoțuluĭ ca să scape din mîna gardistuluĭ. – În Munt. vest zmîcitură (CL. 1910, 434). Și zmînc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)

SMUCITU s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)

Intrare: smucitură
smucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucitu
  • smucitura
plural
  • smucituri
  • smuciturile
genitiv-dativ singular
  • smucituri
  • smuciturii
plural
  • smucituri
  • smuciturilor
vocativ singular
plural
smuncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncitu
  • smuncitura
plural
  • smuncituri
  • smunciturile
genitiv-dativ singular
  • smuncituri
  • smunciturii
plural
  • smuncituri
  • smunciturilor
vocativ singular
plural
zmuncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncitu
  • zmuncitura
plural
  • zmuncituri
  • zmunciturile
genitiv-dativ singular
  • zmuncituri
  • zmunciturii
plural
  • zmuncituri
  • zmunciturilor
vocativ singular
plural
zmucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmucitu
  • zmucitura
plural
  • zmucituri
  • zmuciturile
genitiv-dativ singular
  • zmucituri
  • zmuciturii
plural
  • zmucituri
  • zmuciturilor
vocativ singular
plural
zmâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncitu
  • zmâncitura
plural
  • zmâncituri
  • zmânciturile
genitiv-dativ singular
  • zmâncituri
  • zmânciturii
plural
  • zmâncituri
  • zmânciturilor
vocativ singular
plural
zmâcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcitu
  • zmâcitura
plural
  • zmâcituri
  • zmâciturile
genitiv-dativ singular
  • zmâcituri
  • zmâciturii
plural
  • zmâcituri
  • zmâciturilor
vocativ singular
plural

smucitură smuncitură zmuncitură zmucitură zmâncitură zmâcitură

  • 1. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smucit.
    exemple
    • După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13.
      surse: DLRLC
    • Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC
    • Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Smuci + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98