15 definiții pentru smuceală smânceală smâceală smunceală zmâceală zmânceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

smucea sf [At: DDRF / V: ~unc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~eli / E: smuci + -eală] Mișcare bruscă și scurtă Si: smucire (2), smucit1 (2), smucitură (1).

SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smâceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. (Atestat în forma smînceală) O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) smînceálă s. f.

SMÂCEÁLĂ s. f. v. smuceală.

SMÂCEÁLĂ s. f. v. smuceală.

SMUNCEÁLĂ s. f. v. smuceală.

SMUNCEÁLĂ s. f. v. smuceală.

smâncea sf vz smuceală

smuncea sf vz smuceală

zmâncea sf vz smuceală

SMÎNCEÁLĂ s. f. v. smuceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMUCEÁLĂ s. v. smucitură.

SMUCEA s. smucire, smucit, smucitură.

Intrare: smuceală
smuceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucea
  • smuceala
plural
  • smuceli
  • smucelile
genitiv-dativ singular
  • smuceli
  • smucelii
plural
  • smuceli
  • smucelilor
vocativ singular
plural
smânceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâncea
  • smânceala
plural
  • smânceli
  • smâncelile
genitiv-dativ singular
  • smânceli
  • smâncelii
plural
  • smânceli
  • smâncelilor
vocativ singular
plural
smâceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâcea
  • smâceala
plural
  • smâceli
  • smâcelile
genitiv-dativ singular
  • smâceli
  • smâcelii
plural
  • smâceli
  • smâcelilor
vocativ singular
plural
smunceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncea
  • smunceala
plural
  • smunceli
  • smuncelile
genitiv-dativ singular
  • smunceli
  • smuncelii
plural
  • smunceli
  • smuncelilor
vocativ singular
plural
zmâceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmânceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

smuceală smânceală smâceală smunceală zmâceală zmânceală

etimologie:

  • Smuci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09