2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smorcăit sn vz smiorcăit1

SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

smiorcăi v [At: DDRF / V: (reg) ~ier~, smâcâi, smâr~, smârcâi, smor~, șmâr~, zmor~ / Pzi: smiorcăi, ~esc / E: smiorc + -ăi] 1-2 vtri A trage (în mod repetat) aerul pe nas provocând un zgomot caracteristic Si: (reg) a sfârcâi, a smiorcăni (1-2), a smârcui. 3 vi (Rar) A fonfăi. 4 vi (Rar; d. cai) A forăi (1). 5 vi (D. câini) A mârâi. 6-7 vir (D. oameni) A plânge (sau a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot Si: a (se) miorcăi, (îrg) a (se) scrivi (1-2), (reg) a se scârloni, a (se) smiorcăni (5-6), a (se) smârci (3-4), a se sufleca, (dep) a se miorlăi. 8-9 vir (D. oameni; pex) A scoate sunete plângătoare Si: a (se) scânci, (fam) a se sclifosi. 10-11 vtrr (Mun; c. i. copii) A (se) bate, făcând să plângă. 12 vt (Mun; c. i. pisici) A întărâta. 13 vi (D. obiecte îmbibate cu apă sau d. apă) A produce un zgomot caracteristic, asemănător unui clipocit, prin mișcare, izbire etc. Si: (reg) a smiorcăni (7). 14 vi (Mun; d. pământ; îf smiercăi) A musti.

smorcăi v vz smiorcăi

SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. 1. Intranz. A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. ◊ (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. ◊ Tranz. (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. Intranz. și refl. A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149. – Prez. ind. și: smiorcăiesc. – Variantă: smorcăí (CAMILAR, N. I 356) vb. IV.

A SE SMIORCĂÍ mă smiórcăi intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ăi

A SMIORCĂÍ smiórcăi intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~ăi

smorcăì v. a trage suflarea cu nasul, vorbind de cai. [Cf. miorcăì].

smî́rcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smiorcăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcăiá; conj. prez. 3 să smiórcăie

smiorcăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smiórcăi, 3 sg. și pl. smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcaiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMIORCĂÍ vb. v. scânci.

SMIORCĂÍ vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.)

SMIORCĂI vb. 1. a (se) miorcăi, a plînge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scînci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. (reg.) a sfîrcîi, a smîrcîi. (~ pe nas.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smiorcăí, smiorcăi, vb. tranz., refl. – A plânge înăbușit, trăgând aerul pe nas cu zgomot. – Cf. smârcâi (< sl. smrǔkati) (DEX); din smiorc (formă onomatopeică) + suf. -ăi (MDA).

arată toate definițiile

Intrare: smorcăit
smorcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: smiorcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smiorcăi
  • smiorcăire
  • smiorcăit
  • smiorcăitu‑
  • smiorcăind
  • smiorcăindu‑
singular plural
  • smiorcăie
  • smiorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smiorcăi
(să)
  • smiorcăi
  • smiorcăiam
  • smiorcăii
  • smiorcăisem
a II-a (tu)
  • smiorcăi
(să)
  • smiorcăi
  • smiorcăiai
  • smiorcăiși
  • smiorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • smiorcăie
(să)
  • smiorcăie
  • smiorcăia
  • smiorcăi
  • smiorcăise
plural I (noi)
  • smiorcăim
(să)
  • smiorcăim
  • smiorcăiam
  • smiorcăirăm
  • smiorcăiserăm
  • smiorcăisem
a II-a (voi)
  • smiorcăiți
(să)
  • smiorcăiți
  • smiorcăiați
  • smiorcăirăți
  • smiorcăiserăți
  • smiorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • smiorcăie
(să)
  • smiorcăie
  • smiorcăiau
  • smiorcăi
  • smiorcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smiorcăi
  • smiorcăire
  • smiorcăit
  • smiorcăitu‑
  • smiorcăind
  • smiorcăindu‑
singular plural
  • smiorcăiește
  • smiorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smiorcăiesc
(să)
  • smiorcăiesc
  • smiorcăiam
  • smiorcăii
  • smiorcăisem
a II-a (tu)
  • smiorcăiești
(să)
  • smiorcăiești
  • smiorcăiai
  • smiorcăiși
  • smiorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • smiorcăiește
(să)
  • smiorcăiască
  • smiorcăia
  • smiorcăi
  • smiorcăise
plural I (noi)
  • smiorcăim
(să)
  • smiorcăim
  • smiorcăiam
  • smiorcăirăm
  • smiorcăiserăm
  • smiorcăisem
a II-a (voi)
  • smiorcăiți
(să)
  • smiorcăiți
  • smiorcăiați
  • smiorcăirăți
  • smiorcăiserăți
  • smiorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • smiorcăiesc
(să)
  • smiorcăiască
  • smiorcăiau
  • smiorcăi
  • smiorcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smorcăi
  • smorcăire
  • smorcăit
  • smorcăitu‑
  • smorcăind
  • smorcăindu‑
singular plural
  • smorcăie
  • smorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smorcăi
(să)
  • smorcăi
  • smorcăiam
  • smorcăii
  • smorcăisem
a II-a (tu)
  • smorcăi
(să)
  • smorcăi
  • smorcăiai
  • smorcăiși
  • smorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • smorcăie
(să)
  • smorcăie
  • smorcăia
  • smorcăi
  • smorcăise
plural I (noi)
  • smorcăim
(să)
  • smorcăim
  • smorcăiam
  • smorcăirăm
  • smorcăiserăm
  • smorcăisem
a II-a (voi)
  • smorcăiți
(să)
  • smorcăiți
  • smorcăiați
  • smorcăirăți
  • smorcăiserăți
  • smorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • smorcăie
(să)
  • smorcăie
  • smorcăiau
  • smorcăi
  • smorcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smorcăi
  • smorcăire
  • smorcăit
  • smorcăitu‑
  • smorcăind
  • smorcăindu‑
singular plural
  • smorcăiește
  • smorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smorcăiesc
(să)
  • smorcăiesc
  • smorcăiam
  • smorcăii
  • smorcăisem
a II-a (tu)
  • smorcăiești
(să)
  • smorcăiești
  • smorcăiai
  • smorcăiși
  • smorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • smorcăiește
(să)
  • smorcăiască
  • smorcăia
  • smorcăi
  • smorcăise
plural I (noi)
  • smorcăim
(să)
  • smorcăim
  • smorcăiam
  • smorcăirăm
  • smorcăiserăm
  • smorcăisem
a II-a (voi)
  • smorcăiți
(să)
  • smorcăiți
  • smorcăiați
  • smorcăirăți
  • smorcăiserăți
  • smorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • smorcăiesc
(să)
  • smorcăiască
  • smorcăiau
  • smorcăi
  • smorcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmorcăi
  • zmorcăire
  • zmorcăit
  • zmorcăitu‑
  • zmorcăind
  • zmorcăindu‑
singular plural
  • zmorcăie
  • zmorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmorcăi
(să)
  • zmorcăi
  • zmorcăiam
  • zmorcăii
  • zmorcăisem
a II-a (tu)
  • zmorcăi
(să)
  • zmorcăi
  • zmorcăiai
  • zmorcăiși
  • zmorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • zmorcăie
(să)
  • zmorcăie
  • zmorcăia
  • zmorcăi
  • zmorcăise
plural I (noi)
  • zmorcăim
(să)
  • zmorcăim
  • zmorcăiam
  • zmorcăirăm
  • zmorcăiserăm
  • zmorcăisem
a II-a (voi)
  • zmorcăiți
(să)
  • zmorcăiți
  • zmorcăiați
  • zmorcăirăți
  • zmorcăiserăți
  • zmorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmorcăie
(să)
  • zmorcăie
  • zmorcăiau
  • zmorcăi
  • zmorcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmorcăi
  • zmorcăire
  • zmorcăit
  • zmorcăitu‑
  • zmorcăind
  • zmorcăindu‑
singular plural
  • zmorcăiește
  • zmorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmorcăiesc
(să)
  • zmorcăiesc
  • zmorcăiam
  • zmorcăii
  • zmorcăisem
a II-a (tu)
  • zmorcăiești
(să)
  • zmorcăiești
  • zmorcăiai
  • zmorcăiși
  • zmorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • zmorcăiește
(să)
  • zmorcăiască
  • zmorcăia
  • zmorcăi
  • zmorcăise
plural I (noi)
  • zmorcăim
(să)
  • zmorcăim
  • zmorcăiam
  • zmorcăirăm
  • zmorcăiserăm
  • zmorcăisem
a II-a (voi)
  • zmorcăiți
(să)
  • zmorcăiți
  • zmorcăiați
  • zmorcăirăți
  • zmorcăiserăți
  • zmorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmorcăiesc
(să)
  • zmorcăiască
  • zmorcăiau
  • zmorcăi
  • zmorcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smiorcăi smorcăi (2) zmorcăi (2)

  • 1. popular familiar intranzitiv A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: smârcâi 3 exemple
    exemple
    • Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327.
      surse: DLRLC
    • (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar (Cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66.
      surse: DLRLC
  • 2. popular familiar intranzitiv reflexiv A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: scânci 3 exemple
    exemple
    • Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77.
      surse: DLRLC
    • Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304.
      surse: DLRLC
    • Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. smârcâi
    surse: DEX '09 DEX '98
  • smiorc + sufix -ăi
    surse: NODEX