opțiuni
  • info

3 definiții pentru smârcâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRCÂI, smârcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smârcâi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smârcâi, 3 sg. și pl. smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMÂRCÂI vb. v. scânci, smiorcăi.

Intrare: smârcâire
smârcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârcâire
  • smârcâirea
plural
  • smârcâiri
  • smârcâirile
genitiv-dativ singular
  • smârcâiri
  • smârcâirii
plural
  • smârcâiri
  • smârcâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smârcâi, smârcâiverb

  • 1. regional Scânci, smiorcăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scânci smiorcăi
    • format_quote Cum dădu în cîmp, se opri o clipă și se întoarse cu fața la asfințit, smîrcîind de cîteva ori și trăgînd în nas un vîntișor harnic ce venea de cătră munți. SADOVEANU, F. J. 283. DLRLC
    • format_quote Rămase mai departe... toropit de căldura... celor doi vecini, între care era captiv: uriașul pirotind de somn și un individ smîrcîind tot timpul pe nas. C. PETRESCU, Î. II 138. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Copiii Pîrvului ieșiseră în ușă și-și smîrcîiau nasurile. DUMITRIU, N. 27. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Intră Anica, mînînd de la spate plodurile culese de pe drum. Cel mai mic se sclifosea, smîrcîindu-și nasul. C. PETRESCU, Î. II 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.