15 definiții pentru smirdar zmirdar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.

SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) Mic arbust cu frunze lucioase, persistente, cu flori roșietice în buchete bogate și cu miros plăcut; crește în regiunea alpină (Rhododendron Kotschyi); bujor-de-munte, trandafir-de-munte. ♦ Merișor.

SMIRDÁR ~i m. Arbust exotic de munte, cu frunze lucioase și cu flori roșii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. /cf. sb. smrdelj, bulg. smradljak

smirdar m. trandafir de munte (Rhododendron). [Origină necunoscută].

smirdár m. (cp. cu smirnă și cu rus. smoródina, smeură). 1. Cocăzar, un copăcel ericaceŭ care produce un fruct capsular cu cincĭ valve (rhododendron Kotschvi) 2. Merișor (vaccinium vitis idaea); 3. Ienupăr (Dac. 3, 690).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdár s. m., pl. smirdári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMIRDÁR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.

SMIRDAR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vîsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smirdár, smirdari, (smârdar), s.m. – (bot.) Arbust ramificat, cu frunze dese și inflorescență în formă de umbrelă; împrăștie un miros plăcut, asemănător florilor de vișin; bujorel de munte, merișor (Rhododendron kotschyi). Se întâlnește în Țibleș, în Masivul Pop Ivan și pe suprafețe considerabile în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). Plantă ocrotită de lege (Monumente, 1976: 68). – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak (DEX); din smirdă (sc. smirnă) + suf. -ar (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SMÂRDÁR (cf. bg. smradijak) s. m. Arbust din familia Ericacee, înalt până la 50 cm, bogat ramificat cu flori roșii-purpurii, roz, rar albe; formează tufișuri întinse în partea superioară a etajului subalpin, până la 2.100-2.300 m, pe soluri acide, adesea scheletice (Rhodondendron myrtifolium = kotschyi). Specie carpato-balcanică, înrudită cu speciile de rododendron din Alpi. În România crește în Carpații Orientali și Meridionali. Frunzele conțin substanțe tanante. Specie ocrotită. Important rol antierozional. Florile folosite, sub formă de infuzie, împotriva tusei și bronșitei și în afecțiuni renale. Sin. bujor de munte.

Intrare: smirdar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smirdar
  • smirdarul
  • smirdaru‑
plural
  • smirdari
  • smirdarii
genitiv-dativ singular
  • smirdar
  • smirdarului
plural
  • smirdari
  • smirdarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmirdar
  • zmirdarul
  • zmirdaru‑
plural
  • zmirdari
  • zmirdarii
genitiv-dativ singular
  • zmirdar
  • zmirdarului
plural
  • zmirdari
  • zmirdarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smirdar idaea Rhododendron Vaccinium zmirdar

etimologie: