smeure sf vz zmeur¹

ZMEUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv).

ZMEURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec.

smeur² sm vz zmeură¹

smeur¹ sm vz zmeur¹

smeură¹ sf vz zmeur

smeură² sf vz zmeură¹

smiu sm vz zmeur

smiură sf vz zmeură¹

snăurnă sf vz zmeură¹

sneură sf vz zmeur

zmeoră sf vz zmeură

zmeune sf vz zmeură corectat(ă)

zmeur sm [At: COTEANU, PL. 22, 23 / P: zme-ur / V: (îrg) smiu, (reg) smeure smf / S și: sm~ / Pl: ~i / E: drr zmeură] 1 Arbust din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă sau târâtoare, cu ramuri flexibile, acoperite cu ghimpi, cu flori albe și cu fructe roșii, aromate, comestibile, care crește (spontan sau cultivat) în regiunile de dealuri înalte și de munte Si: (îrg) zmeurar (1), mălin, zmeuriș (2), mama-jidovului, poame-de-runc, zmeură de munte, zmeură albă (Rubus idaeus). 2 (Îc) ~-negru Arbust fructifer din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase și cu fructe comestibile, de culoare roșie-închisă (Rubus occidentalis). 3 (Îc) ~-purpuriu Arbust fructifer din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase și cu fructe comestibile, de culoare roșie-purpurie (Rubus neglectus).

zmeură [At: ANON. CAR. / P: zme-u~, (reg) zmeu-ră / V: (rar) smeur sn, (îvr) zmiu~ (S și: smiură / Pl: zmiuri), (înv) zmie~, (reg) ~eoră, ~une (P: zmeu-ne), smeură, jm~, șm~ / S și: sm~ (P: (reg) smeu-ră) / Pl: ~re, (reg) ~ri / E: nct] 1 sf Fruct comestibil al zmeurului (1), de culoare roșie (sau, prin cultură, albă sau gălbuie), aromat și dulce, folosit în alimentație. 2 a (Reg; îs) Mere ~re Mere văratice cu gust dulce și cu coaja roșie. 3 sf (Reg; îf zmiură) Agrișă. 4 (Bot; îc) ~ de munte (sau ~ albă) Zmeur (1) (Rubus idaeus).

zmieură sf vz zmeură

zmiură sf vz zmeură

zmeur s.m. (bot.) Arbust fructifer, din familia rozaceelor, cu ramurile spinoase, cu frunzele argintii pe partea inferioară, cu florile albe și cu fructele roșii, aromate, comestibile (Rubus idaeus); zmeurar, (reg.) zmeură. Îi vedeam iarăși împărțindu-și, cu bună învoială, același rug de zmeură (HOG.). • pl. -i. și smeur s.n., smeure s.f. /de la zemură, prin derivare regresivă.

zmeură s.f. (bot.) 1 Fructul comestibil al zmeurului, de culoare roșie, aromat și dulce. Întîmplarea îmi punea la îndemînă și zmeura răcoritoare și îmbălsămată a munților săi (HOG.). 2 (reg.) Zmeur (Rubus idaeus). • pl. -e. și smeură s.f. /etimol. nec.

ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus) [Pr.: zme-ur] – Din zmeură (derivat regresiv).

ZMEURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Pr.: zme-u-] – Et. nec.

SMEUR s. m. v. zmeur.

ZMEUR s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase și flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu fructe roșii, aromate, comestibile; crește prin pădurile de la munte sau cultivat în grădini (Rubus Idaeus); rug-de-zmeură, zmeurar. – Variantă: smeur s. m.

ZMEURĂ s. f. Fructul zmeurului. Întîmplarea îmi mai punea la îndemînă și zmeura răcoritoare și îmbălsămată a munților săi. HOGAȘ, M. N. 161. Pribegea copila... din codri în tufișuri, din tufișuri în codri, nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragi, jir. RETEGANUL, P. V 18. – Variantă: smeură s. f.

ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roz, aromate, comestibile (Rubus idaeus). – Ngr. smeuron.

ZMEURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Var.: smeură s. f.] – Din zmeur.

ZMEUR ~i m. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe și cu fructe de culoare roz, comestibile; zmeurar. /<ngr. smeurón

ZMEURĂ ~e f. Fruct al zmeurului. [G.-D. zmeurei; Sil. zme-u-] /Din zmeur

smeur m. arbust ce crește prin pădurile umede dela munte, adesea cultivat prin grădini pentru fructele sale comestibile (Rubus idaeus). [Gr. mod.].

smeură f. rodul gustos și mirositor al smeurului din care se face dulceață.

sméur m. (d. smeură. D. rom. vine ngr. sméuron, smeur). O tufă rozacee care produce smeură și care crește pin pădurile, umede de la munte și pe aĭurea (rubus idaeus). – Și zm-.

smeúră f., pl. inuz. ĭ (lat. *mdula. d. *méula, dim. d. méum, vgr. méon, o plantă umbeliferă, în bot. heracleum spondylium. D. rom. vine ngr. smeuriá). Rodu smeuruluĭ, de acelașĭ aspect ca mura, dar trandafirie și foarte parfumat: ursuluĭ îĭ place smeura, o cofă de smeură. – Și zm-.

zmeur-, V. smeur-.

zmeur (desp. zme-ur) s. m., pl. zmeuri

!zmeură (desp. zme-u-) s. f., g.-d. art. zmeurei; pl. zmeure

zmeur (zme-ur) s. m., pl. zmeuri

zmeură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zmeurei

zmeur s. m., pl. zmeuri

zmeură s. f. (sil. zme-u-), g.-d. art. zmeurei

zmeură

smeură, -rei gen. a.

ZMEUR s. (BOT.; Rubus idaeus) zmeurar, (înv. și reg.) rug, (reg.) mana-jidovului.

ZMEURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.

ZMEUR s. (BOT.; Rubus idaeus) zmeurar, (înv. și reg.) rug, (reg.) mana-jidovului.

ZMEURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.

SMEUR, smeuri, s. m. v. zmeur. (și DLRLC)

SMEURĂ s. f. v. zmeură. (și DLRLC)

smeură (-ri), s. f. – Fructul roșu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – Var. zmeură și der. Mr. asńură. Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu „căpcăun” (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică mr. Etimonul *meulum < meum „?” (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, cf. rus. smoródina „coacăză”, smorčok „zbîrciog”, smorstennyĭ „încrețit”, sb. smigj, smrec, smreka „ienupăr”; bg. smrăštjam „a cuta, a încreți”. – Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s. m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriș (var. smeurică), s. f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula.

ZMEURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromîn asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbîrcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbîrciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula)

Rubus idaeus L., « Zmeură ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (sepale acuminate, petale patente), dispuse în raceme scurte, păroase, frunzoase. Frunze cu 7 foliole (pe ramurile fertile, cele cu 3; pe cele sterile, cele cu 5-7) ovate, dentate, terminate într-un vîrf scurt și subțire, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară glabre. La baza pețiolului, stipele liniare. Arbust cu tulpini aproape erecte, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri glabre, verzi-albăstrui, cilindrice cu spini scurți. Fructe subglobuloase, roșii, păroase, cu miros plăcut.