12 definiții pentru smârd zmârd


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

smârd, ~ă a [At: LB / V: (reg) zm~ / Pl: ~rzi, ~e / E: vsl смръдъ] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) urât. 3-4 smf, a (Îrg; pex) (Om) murdar. 5 smf (Reg) Om josnic. 6 a (Reg) Slab (1). 7 a (Buc; Mol) Supărat. 8 sf (Înv) Murdărie. 9 sf (Înv; fig) Păcat2. 10 sf (Reg; dep) Femeie căreia nu-i place curățenia. 11 sf (Reg; dep) Femeie care se smiorcăie (7).

SMÂRD ~dă (~zi, ~de) rar (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia; murdar. /<sl. smrudu

zmârd, ~ă a, smf vz smârd

zmîrd, -ă adj., s.m., s.f. v. smîrd.

SMÎRD, -Ă, smîrzi. -de, adj. (Mold., rar, despre persoane) Murdar, scîrbos.

smîrd, -ă adj. (vsl. smrŭdŭ). Vechĭ. Murdar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârd adj. m., pl. smârzi; f. sg. smârdă, pl. smârde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÂRD adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

smîrd adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smîrd (-dă), adj.1. (Înv.) Grosolan. – 2. Murdar, scîrbos. – 3. (Trans.) Urît, mișel. – Var. zmîrd, Trans. de V. zmărd. Sl. smrŭdŭ „plebeu” contaminat cu smradŭ „duhoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 865; Cihac, II, 351). – Der. smîrdă, s. f. (înv., murdărie); smîrdoare, s. f. (Mold., pată de grăsime, împuțit, persoană scîrboasă); smirdar, s. m. (rododendron, Rhododendron Kotschi; afin roșu, Vaccinium vitis idaea), var. rară smîrdar, aparține aceleași familii, cf. sb. smrdac „ciumăfaie”, smrdelj „coriandru” (Candrea; după Tiktin și Scriban, legat de rus. „smoroda” „coacăză”; după Conev 49, din bg. smărdar; după Diculescu, Elementele, 481, de la un gr. *σμυρρίς < -ίδος < μυρρίς; după Pușcariu, Dacor., III, 690, de la rosa *myrrhida; după Pușcariu, Lr., 176, de origine tracă).

Intrare: smârd
smârd adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârd
  • smârdul
  • smârdu‑
  • smârdă
  • smârda
plural
  • smârzi
  • smârzii
  • smârde
  • smârdele
genitiv-dativ singular
  • smârd
  • smârdului
  • smârde
  • smârdei
plural
  • smârzi
  • smârzilor
  • smârde
  • smârdelor
vocativ singular
plural
zmârd
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smârd zmârd

etimologie: