10 definiții pentru slomni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.

SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.

SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate; a îngăima. Bolborosi cîteva cuvinte nedeslușite; mușcă în vînt cu gingiile albe și izbuti să slomnească: Nu te uita... închide ochii. DELAVRANCEA, H. T. 42. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi (încet, cu greutate), a apărea, a se arăta; a miji. În umerii obrajilor slomnea acea roșeață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150. Departe, dinspre curmătura Oltețului, slomnește pe poalele cerului lumina albă a zorilor. id., la TDRG. ◊ (Prin analogie) Un surîs îi slomni în ochii săi. DELAVRANCEA, S. 115.

slomnì v. 1. a silabisi: d’a cunoaște nițică carte, da numai d’ar slomni CR.; 2. fig. a apare: un surâs îi slomni în ochi. [Contras din slovenì].

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2.

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește”. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că’ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slomní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnésc, imperf. 3 sg. slomneá; conj. prez. 3 să slomneáscă

slomní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnésc, imperf. 3 sg. slomneá; conj. prez. 3 sg. și pl. slomneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLOMNÍ vb. v. afirma, apărea, arăta, auzi, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, bucheri, exersa, gângăvi, ivi, îndruga, îngăima, îngâna, miji, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, silabisi, spune, șopti, vorbi, zice, zvoni.

slomni vb. v. AFIRMA. APĂREA. ARĂTA. AUZI. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. BUCHERI. EXERSA. GÎNGĂVI. IVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MIJI. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. SILABISI. SPUNE. ȘOPTI. VORBI. ZICE. ZVONI.

Intrare: slomni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slomni
  • slomnire
  • slomnit
  • slomnitu‑
  • slomnind
  • slomnindu‑
singular plural
  • slomnește
  • slomniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slomnesc
(să)
  • slomnesc
  • slomneam
  • slomnii
  • slomnisem
a II-a (tu)
  • slomnești
(să)
  • slomnești
  • slomneai
  • slomniși
  • slomniseși
a III-a (el, ea)
  • slomnește
(să)
  • slomnească
  • slomnea
  • slomni
  • slomnise
plural I (noi)
  • slomnim
(să)
  • slomnim
  • slomneam
  • slomnirăm
  • slomniserăm
  • slomnisem
a II-a (voi)
  • slomniți
(să)
  • slomniți
  • slomneați
  • slomnirăți
  • slomniserăți
  • slomniseți
a III-a (ei, ele)
  • slomnesc
(să)
  • slomnească
  • slomneau
  • slomni
  • slomniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)