SIROP, (2) siropuri, s. n. 1. Soluție densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. 2. Sort, porție de sirop (1). – Din fr. sirop.

sirop sn [At: MÎNCĂRILE, 109/16 / V: (îvr) ~rup, (înv) șir~, șur~, (reg) ~ruc, țiruc / Pl: ~uri / E: ngr σιρόπι, rs сироп, fr sirop, ger Sirup, mg szirup] 1 (De obicei udp „de” care arată felul produsului) Soluție (densă) din zahăr cu apă sau cu suc de fructe, plante, etc. întrebuințată ca băutură răcoritoare în amestec cu apă sau sifon, ca adaos la pregătirea unor dulciuri. 2 Soluție din zahăr, apă sau suc de fructe, plante etc. preparată ca medicament Si: (reg) mursă.

SIROP, siropuri, s. n. Soluție lichidă densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. – Din fr. sirop.

SIROP, siropuri, s. n. Compoziție lichidă obținută din zahăr și apă sau suc de fructe, folosită ca băutură răcoritoare, ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacii, la prepararea unor medicamente cu gust neplăcut. Chelnerul... îi trînti dinainte ceașca de cafea și paharul cu sirop. C. PETRESCU, Î. II 245. Două siropuri: unul alb, altul negru. NEGRUZZI, S. III 403.

SIROP s.n. Soluție de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante, care servește la pregătirea dulciurilor și a unor medicamente. ♦ Băutură răcoritoare preparată din soluția de mai sus și amestecată cu sifon. [< fr. sirop].

SIROP s. n. soluție densă de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante; băutură răcoritoare preparată din ea (cu sifon). (< fr. sirop)

SIROP ~uri n. Soluție concentrată, constând din zahăr și apă sau suc de fructe, întrebuințată la prepararea unor dulciuri, a băuturilor răcoritoare și a unor medicamente. /<fr. sirop

sirop n. licher de apă zaharisită la care se adaogă zeamă de plante sau de fructe.

*siróp n., pl. urĭ (fr. sirop, it. sciroppo [mlat. sirúpus], sp. jarope și jarobe, d. ar. šurb, șarâb, băutură. V. șerbet, cĭorbă). Un lichid gros compus din zahar în disoluțiune și zeamă de fructe, florĭ saŭ ĭerburĭ – Vechĭ șurup (turc. șurup, șurub, d. ar.).

siruc sn vz sirop

sirup sn vz sirop

țiruc sn vz sirop

2) șurúp, V. sirop.

sirop s. n., (porții; sorturi) pl. siropuri

sirop s. n., (sorturi, porții) pl. siropuri

sirop s. n., (sorturi, porții) pl. siropuri

sirop

sirop, -puri.

SIROP s. (reg.) mursă. (~ de afine.)

SIROP s. (reg.) mursă. (~ de afine.)

sirop, siropuri s. n. 1. producție artistică exagerat de sentimentală. 2. (la sg. – tox.) codeină.