2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sirepi vr [At: CORESI, EV. 270 / V: ~ripi / Pzi: ~pesc / E: sireap] 1-2 A se sălbătici (3-4). 3 (Fig; îf siripi) A se răzvrăti. 4 (Fig; îf siripi) A se ațâța.

SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Rar; despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (Reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [Var.: (reg.) sirép, sireápă adj.] – Din sl. sverĕpŭ.

SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.

sireap, ~ă [At: VARLAAM, C. 129 / V: (pop) ~ep, (îvr) sur~, (înv) svir~, (reg) suruiap, șirep, (îvr) sfer~, sfir~, (sst) ~av / Pl: ~epi, ~epe, (înv) ~i, ~e / E: vsl свєрѣпъ, bg свиреп] 1 a (Înv; d. animale) Sălbatic (5). 2 a (Înv; d. animale) Crud (21). 3 a (Pop; d. cai) Sălbatic (6). 4 sn Cal (castrat). 5 sf Iapă. 6 sm (Reg) Cal neînvățat la ham. 7-8 av, a (Îvr; d. mersul, fuga cailor; îf sureap) (În mod) impetuos. 9 a (Csnp) Care este specific unui cal sireap (3). 10 a (Reg; îs) Floare ~ă Semn alb pe care îl au unii cai în frunte. 11 a (Înv; d. oameni) Crud (17). 12 a (Înv; d. oameni) Rău. 13 a (Înv; d. oameni) Violent. 14 a (D. însușiri sau manifestări ale oamenilor) Sălbatic (44).

SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (Reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [Var.: (reg.) sirép, sireápă, adj.] – Din sl. sverĕpŭ.

SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai, astăzi rar; și în forma sirep) Sălbatic, vijelios, iute, greu de stăpînit. Călare pe un șoimulean sireap, de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144. [Împăratul] poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. CREANGĂ, P. 101. Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ȘEZ. XII 129. ◊ Fig. Taica, maica tot mă-ntreabă d-un murg cu coama sireapă. TEODORESCU, P. P. 306. ◊ (Substantivat) Fugind pe sirepi, tatarii scoteau țipete ascuțite. SADOVEANU, O. VII 12. Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52. Dar sirepul falnic stă. ALECSANDRI, P. III 248. 2. (În expr.) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. Calul ce-i dăruise împărătița era negru ca noaptea și cu floare sireapă în frunte. POPESCU, B. I 32. – Variantă: sirép, sireapă adj.

SIREAP adj. (Mold.) 1. (Despre animale) Neîmblînzit, fioros; (despre cai) aprig, iute. Ne leapedzi pre noi, oile tale ceale slabe, pre mijloc de lupi sireapi și cumpliți. VARLAAM. Iară ighemonul . . . slobodzi lei sireapi asupra ei. DVS, 6r. Pizma îndelungată calului siriap si nedomolit să asamănă. CI, 169; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 15v; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 18r. ◊ Fig. Așa să cade a îmblîndzi tinerețele cele svirepe. II 1764, 8r. ◊ (Adverbial) I să spărie calul și-l zmîci și purceasă sireap fugind grozav. DOSOFTEI, VS. 2. (Despre oameni și însușiri ale lor) Crud, barbar, rău, violent. Pănî ... să va mai domoli firea bărbatului cea sireapî și vrăjmașe. PRAV. Știind neînduplecată și sireapă tirănia lui lustinian, au socotit că . . . să va întoarce înapoi. CANTEMIR, HR.: cf. DOSOFTEI, VS. ◊ (Adverbial) Căutînd sireap cu căutătură sălbatecă. DOSOFTEI, VS. Variante: sirep (CD 1770, 18r), svirep (II 1764, 8r). Etimologie: sl. svrĕpŭ. Vezi și sirepie. Cf. b u i a c (3), p o r a v.

sireap a. aprig, sălbatic (învechit): cai sirepi ce fug ca vântul AL. [Slav. SYERIEPŬ, feros]. ║ m. cal aprig: sirepul ridică narea ’n vânt AL.

sireáp, -eápă adj., pl. epĭ, epe (vsl. sverĭepŭ, sălbatic, impetuos). Vechĭ. (la Moxa svireap). Sălbatic, barbar: sirepele neamuri tătărăști (Cant.). Azĭ. Est. Aprig, impetuos, pur sînge: cal sireap.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sireáp (rar) adj. m., pl. sirépi; f. sireápă, pl. sirépe

sireáp adj. m., pl. sirépi; f. sg. sireápă, pl. sirépe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)

SIREÁP adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

arată toate definițiile

Intrare: sirepi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sirepi
  • sirepire
  • sirepit
  • sirepitu‑
  • sirepind
  • sirepindu‑
singular plural
  • sirepește
  • sirepiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sirepesc
(să)
  • sirepesc
  • sirepeam
  • sirepii
  • sirepisem
a II-a (tu)
  • sirepești
(să)
  • sirepești
  • sirepeai
  • sirepiși
  • sirepiseși
a III-a (el, ea)
  • sirepește
(să)
  • sirepească
  • sirepea
  • sirepi
  • sirepise
plural I (noi)
  • sirepim
(să)
  • sirepim
  • sirepeam
  • sirepirăm
  • sirepiserăm
  • sirepisem
a II-a (voi)
  • sirepiți
(să)
  • sirepiți
  • sirepeați
  • sirepirăți
  • sirepiserăți
  • sirepiseți
a III-a (ei, ele)
  • sirepesc
(să)
  • sirepească
  • sirepeau
  • sirepi
  • sirepiseră
siripi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sireap
sireap adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireap
  • sireapul
  • sireapu‑
  • sirea
  • sireapa
plural
  • sirepi
  • sirepii
  • sirepe
  • sirepele
genitiv-dativ singular
  • sireap
  • sireapului
  • sirepe
  • sirepei
plural
  • sirepi
  • sirepilor
  • sirepe
  • sirepelor
vocativ singular
plural
sirep adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirep
  • sirepul
  • sirepu‑
  • sirea
  • sireapa
plural
  • sirepi
  • sirepii
  • sirepe
  • sirepele
genitiv-dativ singular
  • sirep
  • sirepului
  • sirepe
  • sirepei
plural
  • sirepi
  • sirepilor
  • sirepe
  • sirepelor
vocativ singular
plural
sfereap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfireap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sireav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sireap sirep sfereap sfireap sireav

  • 1. rar (Despre cai) Greu de stăpânit.
    exemple
    • Călare pe un șoimulean sireap, de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144.
      surse: DLRLC
    • [Împăratul] poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. CREANGĂ, P. 101.
      surse: DLRLC
    • Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ȘEZ. XII 129.
      surse: DLRLC
    • figurat Taica, maica tot mă-ntreabă d-un murg cu coama sireapă. TEODORESCU, P. P. 306.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Fugind pe sirepi, tatarii scoteau țipete ascuțite. SADOVEANU, O. VII 12.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Dar sirepul falnic stă. ALECSANDRI, P. III 248.
      surse: DLRLC
  • 2. regional (în) sintagmă Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Calul ce-i dăruise împărătița era negru ca noaptea și cu floare sireapă în frunte. POPESCU, B. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie: