20 de definiții pentru sireap sirep sfereap sfireap sireav
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Rar; despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (Reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [Var.: (reg.) sirép, sireápă adj.] – Din sl. sverĕpŭ.
sireap, ~ă [At: VARLAAM, C. 129 / V: (pop) ~ep, (îvr) sur~, (înv) svir~, (reg) suruiap, șirep, (îvr) sfer~, sfir~, (sst) ~av / Pl: ~epi, ~epe, (înv) ~i, ~e / E: vsl свєрѣпъ, bg свиреп] 1 a (Înv; d. animale) Sălbatic (5). 2 a (Înv; d. animale) Crud (21). 3 a (Pop; d. cai) Sălbatic (6). 4 sn Cal (castrat). 5 sf Iapă. 6 sm (Reg) Cal neînvățat la ham. 7-8 av, a (Îvr; d. mersul, fuga cailor; îf sureap) (În mod) impetuos. 9 a (Csnp) Care este specific unui cal sireap (3). 10 a (Reg; îs) Floare ~ă Semn alb pe care îl au unii cai în frunte. 11 a (Înv; d. oameni) Crud (17). 12 a (Înv; d. oameni) Rău. 13 a (Înv; d. oameni) Violent. 14 a (D. însușiri sau manifestări ale oamenilor) Sălbatic (44).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (Reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [Var.: (reg.) sirép, sireápă, adj.] – Din sl. sverĕpŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai, astăzi rar; și în forma sirep) Sălbatic, vijelios, iute, greu de stăpînit. Călare pe un șoimulean sireap, de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144. [Împăratul] poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. CREANGĂ, P. 101. Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ȘEZ. XII 129. ◊ Fig. Taica, maica tot mă-ntreabă d-un murg cu coama sireapă. TEODORESCU, P. P. 306. ◊ (Substantivat) Fugind pe sirepi, tatarii scoteau țipete ascuțite. SADOVEANU, O. VII 12. Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52. Dar sirepul falnic stă. ALECSANDRI, P. III 248. 2. (În expr.) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. Calul ce-i dăruise împărătița era negru ca noaptea și cu floare sireapă în frunte. POPESCU, B. I 32. – Variantă: sirép, sireapă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireap a. aprig, sălbatic (învechit): cai sirepi ce fug ca vântul AL. [Slav. SYERIEPŬ, feros]. ║ m. cal aprig: sirepul ridică narea ’n vânt AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireáp, -eápă adj., pl. epĭ, epe (vsl. sverĭepŭ, sălbatic, impetuos). Vechĭ. (la Moxa svireap). Sălbatic, barbar: sirepele neamuri tătărăști (Cant.). Azĭ. Est. Aprig, impetuos, pur sînge: cal sireap.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfereap, ~ă a vz sireap
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfireap, ~ă a vz sireap
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireav, ~ă a vz sireap
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sirep, ~eapă a vz sireap
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sireáp (rar) adj. m., pl. sirépi; f. sireápă, pl. sirépe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sireáp adj. m., pl. sirépi; f. sg. sireápă, pl. sirépe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SIREÁP adj. v. nedomesticit, primitiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIREÁP adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIREAP adj. aprig, focos, nestăpînit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireap adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireap adj. v. NEDOMESTICIT. PRIMITIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sireáp (-eápă), adj. – 1. Crud, rău. – 2. Sălbatic, neîmblînzit, fioros. Sl. sverĕpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). – Der. sirepie, s. f. (ferocitate, sălbăticie); sirepi, vb. refl. (înv., a se sălbătici, a se înrăi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A18) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sireap sirep sfereap sfireap sireav
- exemple
- Călare pe un șoimulean sireap, de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144.surse: DLRLC
- [Împăratul] poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. CREANGĂ, P. 101.surse: DLRLC
- Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ȘEZ. XII 129.surse: DLRLC
- figurat Taica, maica tot mă-ntreabă d-un murg cu coama sireapă. TEODORESCU, P. P. 306.surse: DLRLC
- (și) substantivat Fugind pe sirepi, tatarii scoteau țipete ascuțite. SADOVEANU, O. VII 12.surse: DLRLC
- (și) substantivat Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52.surse: DLRLC
- (și) substantivat Dar sirepul falnic stă. ALECSANDRI, P. III 248.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Calul ce-i dăruise împărătița era negru ca noaptea și cu floare sireapă în frunte. POPESCU, B. I 32.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba slavă (veche) sverĕpŭsurse: DEX '98 DEX '09