13 definiții pentru sipet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn, de obicei înflorat sau vopsit (uneori cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. Au venit lăutarii, s-au încins cuptoarele cuhniei, s-au scos din sipete fețe de masă și ștergare noi-nouțe. GALAN, Z. R. 76. [Nicoară] avea într-un sipet ferecat cărțile lui din vremea cît stătuse ucenic la Bar. SADOVEANU, N. P. 209. Dădu tîrcoale sipetului cu scoabe și cercuri și ținte de fier. C. PETRESCU, A. R. 196. ◊ Fig. Moghilă, am aci cheia cu care să descui sipetele cele mai ascunse ale sufletului omenesc. DELAVRANCEA, O. II 132. – Accentuat și: sipét.Pl. și: (învechit) sipeturi (ODOBESCU, S. I 95, GHICA, S. A. 112).

SÍPET ~e n. Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori ornamentat și ferecat, în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. /<turc. sepet

sipet n. coș de papură servind de cufăr: un chervan plin cu sipeturi OD. [Turc. SEPET].

sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sípet s. n., pl. sípete/sípeturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍPET s. v. cufăr, ladă.

SÍPET s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)

SIPET s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet.

Intrare: sipet
sipet (acc. í) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sipet
  • sipetul
  • sipetu‑
plural
  • sipete
  • sipetele
genitiv-dativ singular
  • sipet
  • sipetului
plural
  • sipete
  • sipetelor
vocativ singular
plural
sipet (acc. é) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sipet
  • sipetul
  • sipetu‑
plural
  • sipete
  • sipetele
genitiv-dativ singular
  • sipet
  • sipetului
plural
  • sipete
  • sipetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)