ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea Gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

șâc sm vz șip³

șip³ sm [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) șâc / Pl: ~i / E: bg, ucr шип] 1 (Reg; lpl) Rădăcini adventive (la porumb). 2 (Reg; pan) Coarne de cerb. 3 (Reg) Rădăcină de măsea. 4 (Bot; Buc; îc) ~ul-vântului Scai-vânăt (Eryngium planum).

șip⁴ sn [At: BIBLIA (1688), 201¹/23 / V: (reg) șup / Pl: ~uri / E: ns cf mg síp „țeavă”] (Reg) 1 Sticlă (pentru păstrat lichide). 2 Flacon (1). 3-4 Cantitatea de lichid dintr-un șip⁴ (1-2).

șip² sm [At: ANTIPA, F. I. 263 / Pl: ~i / E: rs шип] Pește din familia acipenseridelor, cu o lungime medie de 75-100 cm, cu corpul alungit, acoperit pe spinare și pe laturi cu plăci cornoase, cu botul de formă triunghiulară, rotunjit la vârf, care trăiește în Marea Neagră și își depune icrele în regiunea gurii Dunării Si: (rar) șipcă² (Acipenser sturio).

șip¹ i [At: LEXIC REG. II, 63 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt care imită vorbirea cu voce scăzută. 2 (Rep) Strigăt cu care se cheamă vacile.

șup³ sn vz șip⁴

ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

ȘIP² șipuri, s. n. (Mold.) Sticlă pentru păstrat lichide. Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă, își pregăti mîna cu cîteva întorsături dibace și așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45. În mijlocul tuturor și mai răsărit decît toate, se înălța, cu oarecare conștiință despre însemnătatea sa, șipul cu rachiu. HOGAȘ, M. N. 140. Negustorul scoate din geanta lui un șip cu rachiu. CARAGIALE, O. I 369. Lichidul conținut într-o sticlă. Tainic șipul ista să-l verși în al său vin. ALECSANDRI, T. II 88.

ȘIP¹, șipi, s. m. Pește de mare asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în fața gurilor Dunării (Acipenser sturio).

ȘIP² ~i m. Pește marin, asemănator cu nisetrul, având corpul acoperit cu plăci cornoase. /<rus. šip

ȘIP¹ ~uri n. reg. 1) Vas de sticlă de diferite forme, folosit pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor; sticlă. Un ~ de vin. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ung. sip

șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].

șip m. pește de Marea-Neagră care poate ajunge la 2 metri lungime, cântărind până la 80 kgr. (Acipenser sturio). [Rus. ȘIPŬ].

3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.

2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.

1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).

șip¹ (pește) s. m., pl. șipi

șip² (sticlă) (reg.) s. n., pl. șipuri

șip² (sticlă) (reg.) s. n., pl. șipuri

șip¹ (pește) s. m., pl. șipi

șip (sticluță) s. n., pl. șipuri

șip (zool.) s. m., pl. șipi

șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.

ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

SIP s. v. cep.

sip s. v. CEP.

ȘIP s. v. flacon, garafă, sticlă.

ȘIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) șipcă, viză galbenă.

șip s. v. FLACON. GARAFĂ. STICLĂ.

ȘIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) șipcă, viză galbenă.

șip¹, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.