2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinucis, ~ă a, smf [At: MAIORESCU, CR. 463 / Pl: ~iși, ~e / E: sinucide] 1-2 (Persoană) care și-a luat în mod voluntar viața.

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

sinucide vr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: sinucid / E: sine + ucide (cdp fr se suicider)] A-și provoca în mod voluntar moartea Si: a se omorî, (pop) a-și face (singur) seama, (liv) a se suicide, (rar) a se ucide, (pop) a se sodomi.

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184.

SINUCIDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucid. / < sine + ucide, după fr. suicider].

SINUCIDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider)

A SE SINUCIDE mă sinucid intranz. A se ucide pe sine însuși (în urma unui șoc de natură patologică); a-și curma viața; a-și face seamă. [Sil. sin-u-] /sine + a ucide

sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!].

*sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinucis adj. m., pl. sinuciși; f. sg. sinucisă, pl. sinucise

sinucide (a se ~) (desp. si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sinucid, 3 sg. se sinucide, perf. s. 1 sg. mă sinucisei, 1 pl. ne sinuciserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne sinuciseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă sinucid, 3 să se sinuci; imper. 2 sg. afirm. sinucide-te; ger. sinucigându-mă; part. sinucis

!sinucide (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucide

sinucide vb. (sil. mf. sin-) ucide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINUCIDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

SINUCIDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

Intrare: sinucis
sinucis participiu
participiu (PT4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinucis
  • sinucisul
  • sinucisu‑
  • sinuci
  • sinucisa
plural
  • sinuciși
  • sinucișii
  • sinucise
  • sinucisele
genitiv-dativ singular
  • sinucis
  • sinucisului
  • sinucise
  • sinucisei
plural
  • sinuciși
  • sinucișilor
  • sinucise
  • sinuciselor
vocativ singular
plural
Intrare: sinucide
  • silabație: si-nu-, sin-u- info
verb (V634)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinucide
  • sinucidere
  • sinucis
  • sinucisu‑
  • sinucigând
  • sinucigându‑
singular plural
  • sinucide
  • sinucideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinucid
(să)
  • sinucid
  • sinucideam
  • sinucisei
  • sinucisesem
a II-a (tu)
  • sinucizi
(să)
  • sinucizi
  • sinucideai
  • sinuciseși
  • sinuciseseși
a III-a (el, ea)
  • sinucide
(să)
  • sinuci
  • sinucidea
  • sinucise
  • sinucisese
plural I (noi)
  • sinucidem
(să)
  • sinucidem
  • sinucideam
  • sinuciserăm
  • sinuciseserăm
  • sinucisesem
a II-a (voi)
  • sinucideți
(să)
  • sinucideți
  • sinucideați
  • sinuciserăți
  • sinuciseserăți
  • sinuciseseți
a III-a (ei, ele)
  • sinucid
(să)
  • sinuci
  • sinucideau
  • sinuciseră
  • sinuciseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinucide, sinucidverb

  • 1. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. DLRLC
    • format_quote Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. DLRLC
    • format_quote Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.