2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINUCIDÉRE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

SINUCÍDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

SINUCÍDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide; suprimarea propriei vieți.

SINUCÍDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide].

sinucidere f. acțiunea celui ce se sinucide.

*sinucídere f. (după fr. suicide, compus în sec. 18 de abatele Desfontaines d. lat. sui, al săŭ, și cid din oc-cidere, a ucide, sau din parricidium, paricidiŭ). Actu celuĭ care se omoară singur.

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184.

SINUCÍDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucíd. / < sine + ucide, după fr. suicider].

SINUCÍDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider)

A SE SINUCÍDE mă sinucíd intranz. A se ucide pe sine însuși (în urma unui șoc de natură patologică); a-și curma viața; a-și face seamă. [Sil. sin-u-] /sine + a ucide

sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!].

*sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sinucídere (si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinucíderii; pl. sinucíderi

sinucídere s. f. (sil. mf. sin-) ucidere

!sinucíde (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucíde

sinucíde vb. (sil. mf. sin-) ucide


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINUCÍDERE s. omorâre, (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

SINUCIDERE s. (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

arată toate definițiile

Intrare: sinucidere
sinucidere substantiv feminin
  • silabație: sin-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinucidere
  • sinuciderea
plural
  • sinucideri
  • sinuciderile
genitiv-dativ singular
  • sinucideri
  • sinuciderii
plural
  • sinucideri
  • sinuciderilor
vocativ singular
plural
Intrare: sinucide
  • silabație: sin-
verb (V634)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinucide
  • sinucidere
  • sinucis
  • sinucisu‑
  • sinucigând
  • sinucigându‑
singular plural
  • sinucide
  • sinucideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinucid
(să)
  • sinucid
  • sinucideam
  • sinucisei
  • sinucisesem
a II-a (tu)
  • sinucizi
(să)
  • sinucizi
  • sinucideai
  • sinuciseși
  • sinuciseseși
a III-a (el, ea)
  • sinucide
(să)
  • sinuci
  • sinucidea
  • sinucise
  • sinucisese
plural I (noi)
  • sinucidem
(să)
  • sinucidem
  • sinucideam
  • sinuciserăm
  • sinuciseserăm
  • sinucisesem
a II-a (voi)
  • sinucideți
(să)
  • sinucideți
  • sinucideați
  • sinuciserăți
  • sinuciseserăți
  • sinuciseseți
a III-a (ei, ele)
  • sinucid
(să)
  • sinuci
  • sinucideau
  • sinuciseră
  • sinuciseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)