2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINTONIZARE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza.

sintonizare sf [At: LTR2 / Pl: ? / E: sintoniza] (Fiz) Operație de reglare a două sau a mai multe sisteme fizice oscilante, de obicei de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență Si: acordare.

SINTONIZARE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza.

SINTONIZARE s.f. Acțiunea de a sintoniza și rezultatul ei; reglarea a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. [< sintoniza, după fr. syntonisation].

SINTONIZA, sintonizez, vb. I. Tranz. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. – Din fr. syntoniser.

SINTONIZA, sintonizez, vb. I. Tranz. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. – Din fr. syntoniser.

sintoniza vt [At: CADE / Pzi: ~zez / E: fr syntoniser] (Fiz) A acorda două sisteme fizice pentru a oscila pe aceeași frecvență.

SINTONIZA vb. I. tr. A realiza o sintonie; a acorda. [< fr. syntoniser].

SINTONIZA vb. tr. a realiza o sintonie; a acorda (4). (< fr. syntoniser)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sintonizare s. f., g.-d. art. sintonizării; pl. sintonizări

sintonizare s. f., g.-d. art. sintonizării; pl. sintonizări

sintonizare s. f., g.-d. art. sintonizării; pl. sintonizări

sintoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sintonizez, 3 sintonizea; conj. prez. 1 sg. să sintonizez, 3 să sintonizeze

sintoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 sintonizea

sintoniza vb., ind. prez. 1 sg. sintonizez, 3 sg. și pl. sintonizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINTONIZARE s. (FIZ.) acordare. (~ unui aparat.)

Intrare: sintonizare
sintonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sintonizare
  • sintonizarea
plural
  • sintonizări
  • sintonizările
genitiv-dativ singular
  • sintonizări
  • sintonizării
plural
  • sintonizări
  • sintonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sintoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sintoniza
  • sintonizare
  • sintonizat
  • sintonizatu‑
  • sintonizând
  • sintonizându‑
singular plural
  • sintonizea
  • sintonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sintonizez
(să)
  • sintonizez
  • sintonizam
  • sintonizai
  • sintonizasem
a II-a (tu)
  • sintonizezi
(să)
  • sintonizezi
  • sintonizai
  • sintonizași
  • sintonizaseși
a III-a (el, ea)
  • sintonizea
(să)
  • sintonizeze
  • sintoniza
  • sintoniză
  • sintonizase
plural I (noi)
  • sintonizăm
(să)
  • sintonizăm
  • sintonizam
  • sintonizarăm
  • sintonizaserăm
  • sintonizasem
a II-a (voi)
  • sintonizați
(să)
  • sintonizați
  • sintonizați
  • sintonizarăți
  • sintonizaserăți
  • sintonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • sintonizea
(să)
  • sintonizeze
  • sintonizau
  • sintoniza
  • sintonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sintonizare, sintonizărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. DEX '09 DN
    sinonime: acordare
etimologie:
  • vezi sintoniza DEX '09 DEX '98 DN

sintoniza, sintonizezverb

  • 1. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: acorda
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.