opțiuni
  • info

13 definiții pentru siniliu sineliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. (Pop.) De culoarea sinelii; albăstrui. [Var.: (rar) sinelíu, -íe adj.] – Sineală + suf. -iu.

SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. (Pop.) De culoarea sinelii; albăstrui. [Var.: (rar) sinelíu, -íe adj.] – Sineală + suf. -iu.

siniliu, ~ie [At: CIHAC, II, 336 / V: (rar) ~nel~ / Pl: ~ii / E: sineală + -iu] (Pop) 1-2 av, a (În mod) albăstriu.

SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. De culoarea sinelii. Cerul era siniliu, și lucea soarele, și cîntau ciocîrlii, plutind în aburii arăturilor. SADOVEANU, O. A. II 119. Un covor de Ispahan cu motive tari, roșii și sinilii... îmbrăcă peretele deasupra sofalei. CAMIL PETRESCU, O. I 415. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Ca precizare pe lîngă albastru) Culoarea le era de un albastru-siniliu, cu reflexe aurii. CAMIL PETRESCU, N. 74. Norii alergau nebuni pe bolta sură a cerului și pete negre se formau sub ei, pe marea albastră-sinilie. BART, S. M. 69. ◊ (Adverbial) Le făcu semn să se urce pe la capătul pridvorului boit siniliu. CAMIL PETRESCU, O. II 42. – Variantă: sinelíu, -íe (SADOVEANU, P. M. 241) adj.

SINILÍU ~e (~i) Care este de culoarea sinelii; albastru-palid. Cer ~. /sineală + suf. ~iu

SINELÍU, -ÍE adj. v. siniliu.

sineliu, ~ie a vz siniliu

sineliu a. Mold. albăstriu. [Bulg. SINŬ, albastru].

sinelíŭ, -íe adj. (d. sineală). Est. De coloarea sineliĭ, ultramarin. – În nord siniliŭ. V. indigo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinilíu (pop.) adj. m., f. sinilíe; pl. m. și f. sinilíi

sinilíu adj. m., f. sinilíe; pl. m. și f. sinilíi

siniliu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINILÍU adj. v. albăstriu, albăstrui.

siniliu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI.

Intrare: siniliu
siniliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siniliu
  • siniliul
  • siniliu‑
  • sinilie
  • sinilia
plural
  • sinilii
  • siniliii
  • sinilii
  • siniliile
genitiv-dativ singular
  • siniliu
  • siniliului
  • sinilii
  • siniliei
plural
  • sinilii
  • siniliilor
  • sinilii
  • siniliilor
vocativ singular — —
plural — —
sineliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineliu
  • sineliul
  • sineliu‑
  • sinelie
  • sinelia
plural
  • sinelii
  • sineliii
  • sinelii
  • sineliile
genitiv-dativ singular
  • sineliu
  • sineliului
  • sinelii
  • sineliei
plural
  • sinelii
  • sineliilor
  • sinelii
  • sineliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

siniliu sineliu

  • 1. popular De culoarea sinelii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstriu (adj.) albăstrui attach_file 6 exemple
    exemple
    • Cerul era siniliu, și lucea soarele, și cîntau ciocîrlii, plutind în aburii arăturilor. SADOVEANU, O. A. II 119.
      surse: DLRLC
    • Un covor de Ispahan cu motive tari, roșii și sinilii... îmbrăcă peretele deasupra sofalei. CAMIL PETRESCU, O. I 415.
      surse: DLRLC
    • Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53.
      surse: DLRLC
    • Culoarea le era de un albastru-siniliu, cu reflexe aurii. CAMIL PETRESCU, N. 74.
      surse: DLRLC
    • Norii alergau nebuni pe bolta sură a cerului și pete negre se formau sub ei, pe marea albastră-sinilie. BART, S. M. 69.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Le făcu semn să se urce pe la capătul pridvorului boit siniliu. CAMIL PETRESCU, O. II 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sineală + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09