2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [Var.: (înv.) sinelít, -ă adj.] – V. sinili.

SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [Var.: (înv.) sinelít, -ă adj.] – V. sinili.

sinilit, ~ă a [At: ARHIVA, II, 95 / V: șânel~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: sinili] (Mol) Albăstrit cu sineală (3).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sânelit LauraGellner

SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (Mold.; despre rufe) Clătit cu sineală; albăstrit. Cîntă cucu sus pe nuc, Iubita bădiți-o duc, O duc, duc pe năsălie, Ca pe-o coală de hîrtie, De hîrtie sinilită, Draga bădiții iubită. ȘEZ. I 238. – Variantă: sinelít, -ă adj.

SINELÍ vb. IV v. sinili.

SINELÍT, -Ă adj. v. sinilit.

SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [Var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală.

SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [Var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală.

sânelit[1], a vz sinilit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: șânelit LauraGellner

sinelit[1], a vz sinilit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sinili vt [At: CIHAC, II, 336 / V: (înv) ~neli / Pzi: ~lesc / E: sineală] (Mol; c. i. rufe) A sini.

SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A albăstri rufele spălate, clătindu-le cu scrobeală albastră (pentru a le da o culoare albă strălucitoare). (Poetic, cu pronunțare regională) Cu cămeșa albă-n floare, spălată de fată mare, cu sopon de cinci parale, sînilită-n lăcrămioare. ȘEZ. III 22. – Variantă: sinelí vb. IV.

A SINILÍ ~ésc tranz. (albituri) A clăti cu sineală; a albăstri. /Din sineală

sinelì v. a scrobi albastru. [V. sineală].

sinelésc v. tr. (d. sineală; ung. szinelni, a colora). Est. Albăstresc rufele cu sineală, sinesc. – În nord sinilesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilésc, imperf. 3 sg. sinileá; conj. prez. 3 să sinileáscă

sinilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilésc, imperf. 3 sg. sinileá; conj. prez. 3 sg. și pl. sinileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: sinilit
sinilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinilit
  • sinilitul
  • sinilitu‑
  • sinili
  • sinilita
plural
  • siniliți
  • siniliții
  • sinilite
  • sinilitele
genitiv-dativ singular
  • sinilit
  • sinilitului
  • sinilite
  • sinilitei
plural
  • siniliți
  • siniliților
  • sinilite
  • sinilitelor
vocativ singular
plural
sinelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinelit
  • sinelitul
  • sinelitu‑
  • sineli
  • sinelita
plural
  • sineliți
  • sineliții
  • sinelite
  • sinelitele
genitiv-dativ singular
  • sinelit
  • sinelitului
  • sinelite
  • sinelitei
plural
  • sineliți
  • sineliților
  • sinelite
  • sinelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sinili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinili
  • sinilire
  • sinilit
  • sinilitu‑
  • sinilind
  • sinilindu‑
singular plural
  • sinilește
  • siniliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinilesc
(să)
  • sinilesc
  • sinileam
  • sinilii
  • sinilisem
a II-a (tu)
  • sinilești
(să)
  • sinilești
  • sinileai
  • siniliși
  • siniliseși
a III-a (el, ea)
  • sinilește
(să)
  • sinilească
  • sinilea
  • sinili
  • sinilise
plural I (noi)
  • sinilim
(să)
  • sinilim
  • sinileam
  • sinilirăm
  • siniliserăm
  • sinilisem
a II-a (voi)
  • siniliți
(să)
  • siniliți
  • sinileați
  • sinilirăți
  • siniliserăți
  • siniliseți
a III-a (ei, ele)
  • sinilesc
(să)
  • sinilească
  • sinileau
  • sinili
  • siniliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sineli
  • sinelire
  • sinelit
  • sinelitu‑
  • sinelind
  • sinelindu‑
singular plural
  • sinelește
  • sineliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinelesc
(să)
  • sinelesc
  • sineleam
  • sinelii
  • sinelisem
a II-a (tu)
  • sinelești
(să)
  • sinelești
  • sineleai
  • sineliși
  • sineliseși
a III-a (el, ea)
  • sinelește
(să)
  • sinelească
  • sinelea
  • sineli
  • sinelise
plural I (noi)
  • sinelim
(să)
  • sinelim
  • sineleam
  • sinelirăm
  • sineliserăm
  • sinelisem
a II-a (voi)
  • sineliți
(să)
  • sineliți
  • sineleați
  • sinelirăți
  • sineliserăți
  • sineliseți
a III-a (ei, ele)
  • sinelesc
(să)
  • sinelească
  • sineleau
  • sineli
  • sineliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinilit sinelit

  • 1. regional (Despre rufe) Clătit în sineală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstrit attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîntă cucu sus pe nuc, Iubita bădiți-o duc, O duc, duc pe năsălie, Ca pe-o coală de hîrtie, De hîrtie sinilită, Draga bădiții iubită. ȘEZ. I 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sinili
    surse: DEX '98 DEX '09

sinili sineli

etimologie:

  • sineală
    surse: DEX '98 DEX '09