12 definiții pentru singurătate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.

SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.

singurătate sf [At: CORESI, EV. 264 / V: (îrg) ~rit~ / Pl: ~tăți / E: singur + -ătate] 1 Starea cuiva care este sau trăiește singur (1, 3) Si: izolare, (liv) solitudine (1), schimnicie, (rar) însingurare, (îvr) singuraticire, singurie. 2 (Spc) Izolare morală Si: solitudine (2). 3 Loc retras, pe unde oamenii nu umblă sau trec foarte rar. 4 Loc pustiu, fără oameni și animale Si: pustietate, sihăstrie. 5 (Pex) Loc fără zgomote sau agitație. 6 (Rar) Perioadă de timp trăită în izolare.

SINGURĂTÁTE, (2, 3) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur, starea celui care trăiește singuratic. E și cumplit mormînt singurătatea. SADOVEANU, O. I 522. Rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Așteptînd însă... venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Loc lipsit de vietăți, în special lipsit de ființe umane; pustietate. Se uită împrejur cu coada ochiului ca și cum s-ar fi ferit de cineva, pe furiș. Nimic. Singurătate, pustietate. DUMITRIU, N. 151. Singurătățile pădurii din dreapta păreau încremenite într-o tăcere de gheață. SADOVEANU, F. J. 464. Un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175. 3. Perioadă de timp petrecută în mod singuratic. Vitoria hotărîse, în singurătățile ei, un drum la Piatră și la mănăstirea Bistrița. SADOVEANU, B. 65.

SINGURĂTÁTE ~ăți f. 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. /singur + suf. ~ătate

singurătate f. 1. starea celui ce trăiește singur: a iubi singurătatea; 2. loc retras. [Lat. SINGULARITATEM].

singurătáte f. (d. singur). Starea omuluĭ care trăiește singur: înțeleptuluĭ nu i se urăște cu singurătatea. Loc singuratic: în singurătatea schituluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

singurătate s. f., g.-d. art. singurătății; (locuri, perioade) pl. singurătăți

singurătáte s. f., g.-d. art. singurătății; (locuri, perioade) pl. singurătăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINGURĂTÁTE s. 1. v. izolare. 2. pustietate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)

SINGURĂTATE s. 1. izolare, (livr.) solitudine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 2. pustietate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SINGURĂTATE. Subst. Singurătate, izolare, claustrare, solitudine (livr.), solitarism (livr.), pustietate, pustiu (fig.), pustnicie (fig.), sihăstrie (fig.). Îndepărtare, despărțire, răzlețire, înstrăinare, însingurare (rar), alienare. Refugiu, ermitaj (fig.). Pustnic (fig.), sihastru (fig.), anahoret, schimnic, călugăr. Mizantropie. Mizantrop. Monofobie. Adj. Singur, singurel (dim.), singuratic, singur cuc, singur-singurel (fam.), singurică-singurea (fam.), solitar, izolat, retras, pustiit (pop.), pustnicit (rar); stingher, răzleț, înstrăinat, însingurat (rar ); străin, străinel (dim., pop.), străinior. Anahoretic (rar), pustnicesc (înv.), schimnicesc (rar). Vb. A fi singur, a fi singur pe lume, a nu avea pe nimeni pe lume, a trăi cuc, a trăi uitat de lume. A se izola, a se izola de lume (de oameni), a se claustra (livr.), a se separa, a se înstrăina, a se însingura (rar), a se retrage, a se îndepărta, a se răzleți, a se refugia, a-și căuta un refugiu. A sta retras, a se pustii, a sihăstri (fig.), a pustnici, a schimnici. Adv. De unul singur, singur cuc; schimnicește (rar). V. ascetism, călugăr, celibat, nesociabilitate, separare, străin.

Intrare: singurătate
singurătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singurătate
  • singurătatea
plural
  • singurătăți
  • singurătățile
genitiv-dativ singular
  • singurătăți
  • singurătății
plural
  • singurătăți
  • singurătăților
vocativ singular
plural
singuritate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

singurătate, singurătățisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a fi singur; starea celui care trăiește singuratic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E și cumplit mormînt singurătatea. SADOVEANU, O. I 522. DLRLC
    • format_quote Rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • format_quote Așteptînd însă... venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. DLRLC
  • 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pustietate
    • format_quote Se uită împrejur cu coada ochiului ca și cum s-ar fi ferit de cineva, pe furiș. Nimic. Singurătate, pustietate. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote Singurătățile pădurii din dreapta păreau încremenite într-o tăcere de gheață. SADOVEANU, F. J. 464. DLRLC
    • format_quote Un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
  • 3. Perioadă de timp petrecută în mod singuratic. DLRLC
    • format_quote Vitoria hotărîse, în singurătățile ei, un drum la Piatră și la mănăstirea Bistrița. SADOVEANU, B. 65. DLRLC
etimologie:
  • Singur + sufix -ătate. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.