11 definiții pentru singularitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.

singularitate sf [At: HELIADE, L. B. I, 182/1 / Pl: ~tăți / E: fr singularité] 1-4 Caracter singular (4-8) al unui fapt, al unui obiect, al unui fenomen etc. 5 (Pex) Ciudățenie (2).

SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.

SINGULARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este singular; unicitate. (p. ext.) bizarerie, ciudățenie. (< fr. singularité, lat. singularitas)

SINGULARITÁTE f. rar 1) Caracter singular. 2) Manifestare care este în dezacord cu obișnuințele comune; excentricitate. /<fr. singularité

*singularitate f. (lat. singuláritas, -átis). Caracteru de a fi singular: singularitatea uneĭ păreri, unuĭ caz, unuĭ om, uneĭ purtărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

singularitáte (rar) s. f., g.-d. art. singularitắții

singularitáte s. f., g.-d. art. singularității; pl. singularități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINGULARITÁTE s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.

singularitate s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ.

Singularitate ≠ generalitate, pluralitate

Intrare: singularitate
singularitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singularitate
  • singularitatea
plural
  • singularități
  • singularitățile
genitiv-dativ singular
  • singularități
  • singularității
plural
  • singularități
  • singularităților
vocativ singular
plural

singularitate

etimologie: