sinedriu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: ngr συνέδριον, fr synidrion] 1 Consiliu cu atribuții deliberative și judecătorești în Grecia antică și în statele elenistice. 2 Tribunal penal la vechii evrei Si: sanhedrin. 3 (Îs) Marele ~ Autoritate supremă din Ierusalim în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 4 (Înv) Consiliu bisericesc.

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Învechit) Sfat, consiliu bisericesc.

*sinédriŭ n. (ngr. sýn-édrion, conciliu, d. sýn, împreună, și édra, scaun). Sanhedrin. V. consistoriŭ.

sinédriu (înv.) [riu pron. rĭu] (-ne-driu) s. n., art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (-dri-i-)

sinédriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (sil. -dri-i-)

SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)

SINEDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)

sinédriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr. – sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.