9 definiții pentru sinedriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.

sinedriu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: ngr συνέδριον, fr synidrion] 1 Consiliu cu atribuții deliberative și judecătorești în Grecia antică și în statele elenistice. 2 Tribunal penal la vechii evrei Si: sanhedrin. 3 (Îs) Marele ~ Autoritate supremă din Ierusalim în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 4 (Înv) Consiliu bisericesc.

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Învechit) Sfat, consiliu bisericesc.

*sinédriŭ n. (ngr. sýn-édrion, conciliu, d. sýn, împreună, și édra, scaun). Sanhedrin. V. consistoriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinédriu (înv.) [riu pron. rĭu] (-ne-driu) s. n., art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (-dri-i-)

sinédriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (sil. -dri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)

SINEDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

sinédriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr.sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.

Intrare: sinedriu
  • silabație: si-ne-driu info
  • pronunție: sinedrĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinedriu
  • sinedriul
  • sinedriu‑
plural
  • sinedrii
  • sinedriile
genitiv-dativ singular
  • sinedriu
  • sinedriului
plural
  • sinedrii
  • sinedriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinedriu

etimologie: