sinedriu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: ngr συνέδριον, fr synidrion] 1 Consiliu cu atribuții deliberative și judecătorești în Grecia antică și în statele elenistice. 2 Tribunal penal la vechii evrei Si: sanhedrin. 3 (Îs) Marele ~ Autoritate supremă din Ierusalim în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 4 (Înv) Consiliu bisericesc.

SINEDRIU, sinedrii, s. n. (Învechit) Sfat, consiliu bisericesc.

*sinédriŭ n. (ngr. sýn-édrion, conciliu, d. sýn, împreună, și édra, scaun). Sanhedrin. V. consistoriŭ.

sinedriu (înv.) [riu pron. rĭu] (desp. -ne-driu) s. n., art. sinedriul; pl. sinedrii, art. sinedriile (desp. -dri-i-)

sinedriu (înv.) [riu pron. rĭu] (-ne-driu) s. n., art. sinedriul; pl. sinedrii, art. sinedriile (-dri-i-)

sinedriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinedriul; pl. sinedrii, art. sinedriile (sil. -dri-i-)

sinedriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr. – sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.

SINEDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)

SINEDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)