sinedriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr. – sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.