2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

sinalău1 sn [At: SCL 1959, 217 / Pl: ~lauă, ~ri / E: mg szénaálló] (Mar; Trs) Șopron (1).

sinalău2 sn vz sinălău

sinălău sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68 / V: (reg) ~nal~ / Pl: ~laie, (rar) ~ăie / E: mg színelö] (Ban; Trs) Cuțit de tăbăcărie pentru răzuirea pieilor Si: cuțitoaie (1), mezdrea.

SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Regional; și în forma sinăleu) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mînere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. – Variantă: sinăleu s. n.

SINĂLEU s. n. v. sinălău.

sinalăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. szineló). Trans. Mold. Gripcă, răzuitoare tabăcărească. V. cuțitoaĭe.

Ortografice DOOM

sinălău (reg.) s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie

sinălău (reg.) s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie

sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie

Etimologice

sinălău (-laie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.

Sinonime

SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.

sinălău s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.

Regionalisme / arhaisme

sinalău, sinalauă, s.n. (reg.) șopron (pentru fân, unelte agricole, de gospodărie etc.).

sinalắu, sinalauă, s.n. (reg.) Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. (Trans., Maram.). – Din magh. szénálló (MDA).

sinalău, sinalauă, s.n. – (reg.) Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. (Trans., Maram.). – Din magh. szénálló (MDA) < magh. széna „fân”.

sinalău, sinalauă, s.n. – Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. – Din magh. szin „șopron” + -alău.

Intrare: sinalău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinalău
  • sinalăul
  • sinalău‑
plural
  • sinalaie
  • sinalaiele
genitiv-dativ singular
  • sinalău
  • sinalăului
plural
  • sinalaie
  • sinalaielor
vocativ singular
plural
Intrare: sinălău
sinălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinălău
  • sinălăul
  • sinălău‑
plural
  • sinălaie
  • sinălaiele
genitiv-dativ singular
  • sinălău
  • sinălăului
plural
  • sinălaie
  • sinălaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinăleu
  • sinăleul
plural
  • sinăleie
  • sinăleiele
genitiv-dativ singular
  • sinăleu
  • sinăleului
plural
  • sinăleie
  • sinăleielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinălău, sinălaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „sinalau

Visit YouGlish.com