sinalău¹ sn [At: SCL 1959, 217 / Pl: ~lauă, ~ri / E: mg szénaálló] (Mar; Trs) Șopron (1).

sinalăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. szineló). Trans. Mold. Gripcă, răzuitoare tabăcărească. V. cuțitoaĭe.

sinalău, sinalauă, s.n. (reg.) șopron (pentru fân, unelte agricole, de gospodărie etc.).

sinalắu, sinalauă, s.n. (reg.) Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. (Trans., Maram.). – Din magh. szénálló (MDA).

sinalău, sinalauă, s.n. – (reg.) Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. (Trans., Maram.). – Din magh. szénálló (MDA) < magh. széna „fân”.

sinalău, sinalauă, s.n. – Construcție anexă pentru depozitarea fânului; șopron. – Din magh. szin „șopron” + -alău.