12 definiții pentru simulacru

SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Aparență înșelătoare; acțiune simulată; obiect care dă o falsă impresie a realității. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum.

SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Aparență înșelătoare; acțiune simulată; obiect care dă o falsă impresie a realității. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum.

SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Imitație lipsită de valoare, aparență înșelătoare; acțiune simulată, lucru care dă o impresie falsă a realității.

simulácru (-la-cru) s. n., art. simulácrul; pl. simulácre

simulácru s. n. (sil. -cru), art. simulácrul; pl. simulácre

SIMULÁCRU s. v. divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.

SIMULÁCRU s.n. Imitație înșelătoare, aparență falsă; spoială. [< fr. simulacre, cf. lat. simulacrum – copie].

SIMULÁCRU s. n. aparență falsă, imitație înșelătoare. (< fr. simulacre, lat. simulacrum)

SIMULÁCRU ~e n. 1) Acțiune simulată. 2) Aparență înșelătoare. 3) Imagine falsă a realității. [Sil. -la-cru] /<lat. simulacrum, fr. simulacre

simulacru n. 1. imagine, fantomă; 2. imitațiune: simulacru de bătălie; 3. aparență deșartă: simulacru de bunătate.

*simulácru n., pl. e (lat. simulacrum, d. simulare, a simula). Imagine, viziune, fantazmă: a vedea în vis vane simulacre. Aparență, spoĭală: supt Cezar, nu maĭ era la Roma de cît un simulacru de republică. Imitatiune p. a înșela sau p. a da o ideĭe de realitate: a face un simulacru de anchetă, de bătălie. V. cîrcĭog.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

simulácru s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU.

Intrare: simulacru
simulacru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular simulacru simulacrul
plural simulacre simulacrele
genitiv-dativ singular simulacru simulacrului
plural simulacre simulacrelor
vocativ singular
plural