simpatologie sfs [At: DN³ / E: fr sympathologie] (Med) Studiu al reacțiilor simpatice (7) fiziologice sau patologice.

SIMPATOLOGIE s.f. (Biol.) Studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. [Gen. -iei. / < fr. sympathologie].

SIMPATOLOGIE s. f. studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. (< fr. sympathologie)

simpatologie s. f., art. simpatologia, g.-d. art. simpatologiei

SIMPATO- „sistemul nervos simpatic”. ◊ gr. sympathos „cu simpatie, cu compasiune” > fr. sympatho-, engl. id. > rom. simpato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă nervoasă simpatică embrionară care se diferențiază în celule ganglionare simpatice; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă primitivă a sistemului nervos simpatic, derivată din neuroblastele crestei ganglionare a tubului neural; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., (substanță) care paralizează sistemul nervos simpatic; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a elementelor nervoase ale sistemului nervos simpatic; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice; ~mimetic (v. -mimetic), adj., s. n., (medicament) care reproduce parțial sau în întregime efectele excitării sistemului nervos simpatic.