21 de definiții pentru siminoc siminic semenic seminoc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak.

SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak.

SIMINÓC s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, care își păstrează aspectul natural și după ce se usucă; crește prin locuri nisipoase (Helichrysum arenarium). Cum se cheamă ierbile celea care par împletite și la vîrf găitănite? -... Lobodă și drob, vîzdroagă și siminoc. ODOBESCU, S. III 173. Foaie verde siminoc, Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. – Variante: siminíc, siminici (TEODORESCU, P. P. 588, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 150), semeníc (HODOȘ, P. P. 110) s. m.

SIMINÓC ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin

siminoc m. Bot. numele popular al imortalei: au cules din cale funebru siminoc AL. [Buc. semenic, siminic = bulg. SMIN, siminic].

siminóc și -óg (Munt.), semeníc (Ban.) și siminíc (Trans. Mold.) m. (bg. rus. siemenik, semincer). O buruiană din familia compuselor, cu florĭ micĭ galbene dispune în capitule și care crește pe dealurĭ nisipoase (helichrysum [saŭ gnaphalium] arenarium). - Se întrebuințează la văpsit în galben deschis. V. plevaiță.

SIMINÍC s. m. v. siminoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!siminóc s. m., pl. siminóci

siminóc s. m., pl. siminóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMINÓC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.

SIMINOC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

siminíc, s.m. – (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysum arenasium): „Pă cel câmp cu siminic” (Papahagi, 1925: 259). – Var. a lui siminoc (< ucr. semenjak, DEX).

siminíc, s.m. – (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysum arenasium). „Pă cel câmp cu siminic” (Papahagi 1925: 259). – Cf. ucr. semenjak (DEX).

arată toate definițiile

Intrare: siminoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siminoc
  • siminocul
  • siminocu‑
plural
  • siminoci
  • siminocii
genitiv-dativ singular
  • siminoc
  • siminocului
plural
  • siminoci
  • siminocilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siminic
  • siminicul
  • siminicu‑
plural
  • siminici
  • siminicii
genitiv-dativ singular
  • siminic
  • siminicului
plural
  • siminici
  • siminicilor
vocativ singular
plural
semenic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seminoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)