simigerie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: simigiu + -erie] Local prevăzut cu un cuptor de brutărie, unde se fac și se vând simiți, covrigi, plăcinte, gogoși etc. Vz covrigărie, patiserie, plăcintărie¹.

SIMIGERIE, simigerii, s. f. Local (prevăzut cu un cuptor de brutărie) în care se fac și se vînd simiți, covrigi, plăcinte. V. plăcintărie. Era în colț o simigerie, cu tăvi multe la geam. Înăuntru, la mese și în picioare, sumedenie de oameni se ospătau. PAS, Z. I 15. Intrară într-o simigerie, ca să-și umple buzunarele cu covrigi. CAMIL PETRESCU, O. I 486. Ai la o simigerie, trebuie să scoată covrigi calzi. CARAGIALE, M. 199.

simigerie f. prăvălia simigiului.

simigeríe f. (d. simigiŭ). Vest. Covrigărie.

simigerie-patiserie s. f. Patiserie în care se produc și se vând covrigi ◊ „De asemenea, în trei dintre spațiile existente se vor amenaja simigerii-patiserii.” Sc. 17 II 78 p. 2 (din simigerie + patiserie)

simigerie s. f., art. simigeria, g.-d. art. simigeriei; pl. simigerii, art. simigeriile (desp. -ri-i-)

simigerie s. f., art. simigeria, g.-d. art. simigeriei; pl. simigerii, art. simigeriile

simigerie s. f., art. simigeria, g.-d. art. simigeriei; pl. simigerii, art. simigeriile

SIMIGERIE s. v. covrigărie.

simigerie s. v. COVRIGĂRIE.