6 definiții pentru silvobiologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILVOBIOLOGÍE s. f. Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. sylvo-biologie.

SILVOBIOLOGÍE s. f. Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. sylvo-biologie.

silvobiologie sfs [At: DEX / E: fr sylvo-biologie] Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii.

SILVOBIOLOGÍE s.f. Parte a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / cf. fr. sylvo-biologie].

SILVOBIOLOGÍE s. f. ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. (< fr. sylvo-biologie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silvobiologíe s. f. (sil. -bi-o-) → biologie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SILVO- „pădure”. ◊ L. sylva „pădure” > fr. sylvo- > rom. silvo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii; ~logie (v. -logie1), s. f., știința despre pădure ca fenomen natural; ~terapie (v. -terapie), s. f., acțiune profilactică și curativă a arborilor și arbuștilor asupra bolnavilor.

Intrare: silvobiologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silvobiologie
  • silvobiologia
plural
genitiv-dativ singular
  • silvobiologii
  • silvobiologiei
plural
vocativ singular
plural

silvobiologie

  • 1. Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: