11 definiții pentru siluric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.

SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.

siluric, ~ă a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger silurisch] 1-4 Silurian (1-4).

SILÚRIC, -Ă, silurici, -e, adj. Silurian.

SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].

SILÚRIC ~că (~ci,~ce) v. SILURIAN II. /<germ. silurisch

siluric a. se zice de un teren așezat sub vechea gresie roșie: Prutul siluric.

*siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silúric adj. m., pl. silúrici; f. silúrică, pl. silúrice

silúric adj. m., pl. silúrici; f. sg. silúrică, pl. silúrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: siluric
siluric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siluric
  • siluricul
  • siluricu‑
  • silurică
  • silurica
plural
  • silurici
  • siluricii
  • silurice
  • siluricele
genitiv-dativ singular
  • siluric
  • siluricului
  • silurice
  • siluricei
plural
  • silurici
  • siluricilor
  • silurice
  • siluricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

siluric

etimologie: