12 definiții pentru silurian (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a paleozoicului, care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada siluriană. 2. S. n. Sistem de strate geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.

silurian, ~ă [At: ENC. AGR. / P: ~ri-an / Pl: ~eni, ~ene / E: fr silurien] 1 a Care aparține silurianului (5) Si: siluric (1). 2 a Care se referă la silurian (5) Si: siluric (2). 3 a Care datează din silurian (5) Si: siluric (3). 4 a Care este caracteristic silurianului (5) Si: siluric (4). 5 sn A treia perioadă a erei paleozoice, caracterizată prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și dezvoltarea nevertebratelor marine. 6 s Grupă de straturi geologice din silurian (5).

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, adj. (Mai ales în expr.) Perioadă siluriană = a doua perioadă a erei paleozoice, caracterizată în special prin sedimentări de calcar, gresie și șisturi argiloase și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ♦ (Despre terenuri) Din perioada descrisă mai sus. – Pronunțat: -ri-an.

SILURIÁN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparține acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. siluri – vechiul nume al celților care au trăit în sud-vestul Angliei].

SILURIÁN, -Ă adj., s. n. (din a treia perioadă a paleozoicului. (< fr. silurien)

SILURIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien

*siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silurián1 (-ri-an) adj. m., pl. siluriéni (-ri-eni); f. siluriánă, pl. siluriéne

silurián adj. m. (sil. -ri-an), pl. siluriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siluriánă, pl. siluriéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILURIÁN adj., s. (GEOL.) siluric.

SILURIAN adj., s. (GEOL.) siluric.

Intrare: silurian (adj.)
silurian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silurian
  • silurianul
  • silurianu‑
  • siluria
  • siluriana
plural
  • silurieni
  • silurienii
  • siluriene
  • silurienele
genitiv-dativ singular
  • silurian
  • silurianului
  • siluriene
  • silurienei
plural
  • silurieni
  • silurienilor
  • siluriene
  • silurienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silurian (adj.)

  • 1. Care aparține silurianului, care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului ((1.), (2.)).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: siluric

etimologie: